Pe 8 aprilie 1971 avea loc Primul Congres Mondial al Romilor, desfășurat la Londra, unde reprezentanți ai comunității rome din zece țări au pus bazele unei identități politice și culturale comune. Atunci au fost adoptate steagul și imnul „Gelem, gelem”, elemente care au consolidat o mișcare civică emergentă.Originea romilor este legată de nord-vestul Indiei, de unde au început să migreze spre Europa în urmă cu aproximativ o mie de ani. Romii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa, cu o populație estimată între 10-12 milioane de persoane. Aproximativ jumătate dintre aceștia trăiesc în state membre ale Uniunii Europene, în special în Europa Centrală și de Est. Cu toate acestea, reprezentarea lor politică la nivel european este limitată. Deși aproximativ 6 milioane de cetățeni europeni sunt romi, în urma alegerilor din 2024, pentru prima dată în ultimele două decenii, niciun europarlamentar nu provenea din comunitatea romă. La nivel național, deși unele state, precum România sau Ungaria, au mecanisme formale de reprezentare, influența reală a acestei minorități în procesul decizional este redusă. De-a lungul secolelor, comunitatea a fost constant expusă discriminării, de la expulzări și sclavie, până la exterminare în timpul Holocaustului. Genocidul în urma căruia între 500.000 și 1,5 milioane de romi au fost exterminați de regimul nazist și colaboratorii săi - printre care și România - nu a fost niciodată pe deplin asumat, iar consecințele lui persistă până astăzi. Timp de decenii, această crimă a fost ignorată sau marginalizată în discursul public european. Din acest punct de vedere, afirmarea identității rome și revendicarea drepturilor egale au fost acte politice majore, nu simple gesturi, subliniază Centrul European pentru Drepturile Romilor (ERRC). Acum, la peste cinci decenii distanță de la congres, contrastul dintre discursul oficial și realitatea din teren rămâne pronunțat. Instituțiile europene și cele române marchează ziua prin declarații de solidaritate și angajamente. Mai mult, în ciuda cadrului legislativ care le garantează drepturi egale, realitatea arată că romii rămân una dintre cele mai vulnerabile și marginalizate comunități de pe continent. Inegalitățile profunde la care romii sunt expușiÎn multe comunități, accesul copiilor romi la școală este limitat, iar abandonul școlar rămâne extrem de ridicat, în special în Europa Centrală și de Est. Cauzele sunt multiple: sărăcia, discriminarea din mediul școlar și lipsa resurselor de bază. Chiar și acolo unde există măsuri de sprijin, precum locuri rezervate în licee și universități, acestea nu sunt suficiente în lipsa unui suport constant, care nu rezolvă problema izolării. Excluderea continuă apoi pe piața muncii. Nivelul scăzut de educație, combinat cu stigmatizarea etnică, împinge o mare parte a romilor spre locuri de muncă precare, slab plătite și, de multe ori, la negru. Fără protecție socială, fără asigurări de sănătate, fără pensii, fără stabilitate. În aceste condiții, sărăcia devine structurală și se transmite din generație în generație.Problemele nu se opresc aici. Accesul la servicii publice esențiale (sănătate, locuire, protecție socială) este adesea limitat de bariere administrative și prejudecăți. Mulți romi nu au acces la servicii medicale de calitate, fie pentru că nu sunt asigurați, fie pentru că se lovesc direct de discriminare. Diferențele sunt vizibile inclusiv în indicatorii de sănătate, speranța de viață fiind semnificativ mai scăzută, iar mortalitatea infantilă mai ridicată decât în rândul populației majoritare.În ceea ce privește locuirea, numeroase comunități trăiesc în condiții sub standardele minime, fără utilități de bază și în zone izolate. Lipsa infrastructurii și a investițiilor perpetuează izolarea și excluziunea socială.În paralel, discursul politic din unele state europene a devenit tot mai ostil. Partide și lideri politici au capitalizat electoral pe prejudecăți anti-rome, transformând această minoritate într-un țap ispășitor, iar lipsa unor reacții ferme din partea clasei politice a contribuit la normalizarea acestor derapaje.Extrema dreaptă complică lucrurile și mai rău În ultimii ani, dinamica politică europeană a complicat și mai mult situația. Ascensiunea partidelor radicale și normalizarea discursurilor xenofobe au mutat retorica anti-romă din periferia spectrului politic în zona mainstream. Astfel, declarațiile rasiste sau politicile care stigmatizează colectiv romii nu mai sunt situații izolate. Aceste evoluții nu privesc exclusiv minoritatea romă, ci indică o tendință tot mai mare de erodare a normelor democratice. Istoric, marginalizarea minorităților a funcționat ca indicator timpuriu al degradării statului de drept. Atunci când discursul de ură devine tolerat sau chiar legitim, consecințele se extind inevitabil dincolo de grupul inițial vizat.În Ungaria, de exemplu, grupul de extremă dreapta Mi Hazánk și grupările paramilitare asociate acestora operează o platformă politică și...