Ce s-ar putea schimba în Parisul condus de un sfert de secol de stângiști Rachida Dati, fostă ministră a justiției, europarlamentar și, mai recent, fostă ministră a culturii și figură marcantă a dreptei franceze, încearcă să pună capăt celor 25 de ani în care Parisul a fost condus de primari de stânga. Crescută într-un cartier sărac și având o ascensiune politică spectaculoasă, ea se află acum foarte aproape de candidatul socialist Emmanuel Grégoire în sondajele pentru alegerile municipale din 15 și 22 martie.Apropiată de fostul președinte Nicolas Sarkozy - condamnat la închisoare cu executare - și cunoscută pentru stilul ei bătăios, conflictual, Dati promite să angajeze mai mulți polițiști locali și să-i înarmeze, să abandoneze politicile actualei primărițe Anne Hidalgo privind reducerea traficului auto și să implice mai mult sectorul privat în rezolvarea crizei locuințelor, subliniază Politico. Cum ar putea fi privită schimbarea de paradigmă Pe termen lung, adevărata miză este modelul de oraș. Politicile lui Hidalgo au încercat să transforme Parisul într-un model european de urbanism verde. Pe termen scurt, schimbarea ar putea produce tensiuni politice și administrative. O parte importantă a electoratului parizian este atașată de transformările urbane din ultimii ani, iar reversarea lor ar putea genera rezistență din partea societății civile, a activiștilor ecologiști și a unei părți a administrației locale. Intenția de a inversa politicile de reducere a traficului auto ale lui Anne Hidalgo ar putea fi văzută ca un regres ecologic, după ce capitala Franței a avut o evoluție spectaculoasă în privința inovării transportului public și a transformării orașului într-unul pentru oameni, în loc de mașini.De asemenea, implicarea sporită a sectorului privat în problema locuirii ar putea să o accentueze, în loc să o aplaneze, riscând creșterea inegalităților și posibil reducerea accesului la locuințe sociale. Pe de altă parte, lipsa spațiului de construcție, restricțiile impuse de regimurile de înălțime și patrimoniul construit al Parisului, precum și regulile de urbanism, nu permit o dezvoltare imobiliară rapidă, necontrolată și haotică. Ca multe alte orașe europene, precum Barcelona, Parisul are dificultăți în gestionarea crizei locuirii, pe fondul turismului accelerat și al pieței imobiliare tot mai inaccesibile. Cu toate acestea, politicile pentru locuințe sociale și accesibile nu au fost neglijate în ultimul deceniu, aspect care s-ar putea schimba cu o potențială administrație de dreapta. Miza pentru alegerile prezidențialeO victorie ar reprezenta un avânt important pentru partidul ei, Les Républicains, înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor, unde extrema dreaptă este pe un trend ascendent. Totuși, competiția este complicată: cinci candidați ar putea intra în turul doi (cu 10% din voturi), ceea ce riscă să fragmenteze voturile dreptei și să-l avantajeze pe Grégoire.Politico notează că, pentru a câștiga, Dati trebuie să convingă cel puțin unul dintre ceilalți candidați de dreapta să se retragă. Problema este că ea nu are reputația unui politician împăciuitor, fiind cunoscută pentru atacuri dure și controverse mediatice, inclusiv investigații privind averi nedeclarate și un proces viitor pentru lobby ilegal, acuzații pe care le respinge. Totuși, va fi judecată pentru ele în toamna acestui an. Susținătorii ei spun că imaginea negativă este exagerată și că povestea ei personală, ca fiică a unui muncitor imigrant marocan, crescută într-o familie numeroasă, rezonează în cartierele defavorizate. Chiar dacă niciun candidat nu se retrage, Dati ar putea totuși câștiga datorită notorietății sale și expunerii mediatice. Criticii o acuză însă că și-a schimbat pozițiile politice pentru a obține sprijinul lui Macron și că este dispusă să folosească tactici dure pentru a-și atinge obiectivele.În campanie, încearcă să se prezinte drept o slujitoare a interesului public, evocând sfaturile mentorului ei Simone Veil despre pericolul „îmbătării cu putere”, menționează sursa citată. Cu toate acestea, Rachida Dati a descris cursa pentru Primăria Parisului drept „lupta vieții ei”, ceea ce adaugă o notă de câștig personal situației.