Despre cicatrici invizibile, dar dureroaseMaria ne-a împărtășit experiența ei de când a fost diagnosticată și ce înseamnă să trăiești cu această afecțiune. Deși a fost diagnosticată la timp, experiența nu a fost una tocmai obișnuită, trecând prin mâinile a 8 medici în 4 ani. „Diagnosticul a fost bine pus, dar a fost pus efectiv fără ecografie, fără nicio investigație, a fost pur și simplu prin control manual. Și a fost o chestie de un minut în care a zis «Zi dacă te doare». În momentul ăla pur și simplu am zbierat de durere și a zis «Da, ai endometrioză».”Prima consultație a costat în jur de 600 de lei. A urmat tratament hormonal, în jur de 100-150 de lei pe lună, care i-a provocat complicații serioase.„Pastilele acelea au fost oribile. Am început să mă îngraș foarte tare, am început să nu mai am menstruație, m-am îngrășat 10-12 kile, a început să nu-mi mai crească păr pe corp, am început să mă simt foarte aiurea, fără motiv, nu-mi mai recunoșteam neapărat sentimentele.”A urmat acel tratament aproape un an, iar șase luni fără menstruație. „E normal că trebuie să n-ai menstruație ca să n-ai dureri, nu?”, i-a răspuns medicul. Pe lângă endometrioză, au apărut alte probleme: sindromul ovarelor polichistice, hiperandrogenism, fibrom uterin, chisturi ovariene, lichid în Douglas. Inflamația i-a afectat nervul sciatic, iar în perioada menstruală, nu-și mai simțea piciorul drept. Au existat episoade în care nu se putea ridica din pat.„Au fost zile în care nu puteam să mă ridic și cinci zile din pat. Mă deplasam într-un picior sau târâindu-mă.”Chiar dacă a fost consultată doar la privat și plătea sume semnificative, Maria simte că s-a tot plimbat aiurea de la un medic la altul. Un medic i-a spus că nu vede endometrioza pe ecografie, deși avea un RMN în urma căruia i-a fost confirmat acest diagnostic. Consultația a durat aproximativ zece minute după care i-au fost prescrise anticoncepționale. „Zisesem la un moment dat ceva de faza luteală (n.r. perioada ciclului dinainte de menstruație) și râsese de mine. A zis: «Hai, continuă cu faza ta luteală, că văd că știi termeni». De parcă i-am citat din cartea de anatomie”. Un alt medic a respins legătura dintre simptomele ei și endometrioză și a pus totul pe seama coloanei vertebrale. Maria îi explicase clar că, în perioada menstruației, își pierde sensibilitatea în picior și că durerea apare ciclic. Răspunsul a fost că ar fi o problemă lombară. Discuția a alunecat rapid spre stilul ei de viață. A fost întrebată ce sport practică, iar când a menționat alergarea și mersul pe skateboard, i s-a spus că „ăla nu e sport” și că ar trebui să facă altceva, eventual kinetoterapie. A mers și la kinetoterapeut, însă evaluarea a infirmat ipoteza unei afecțiuni la coloană. În tot acest parcurs, niciunul dintre medicii consultați anterior nu a considerat necesară o evaluare endocrinologică, deși simptomele ei se agravau pe fond hormonal. Abia ultimul ginecolog a întrebat direct dacă a fost la endocrinolog. Până în acel moment, nimeni nu făcuse conexiunea între dereglările hormonale, tratamentele primite și complicațiile apărute. Lipsa acestei corelări i-a prelungit suferința și a întârziat un tratament corect. Două săptămâni pe lună, viața redusă la o canapeaPentru Maria, suferința nu începea odată cu menstruația, ci mult mai devreme. De la ovulație, corpul intra într-o spirală pe care o cunoștea deja bine. Aproximativ două săptămâni pe lună erau, practic, pierdute.În acea perioadă, nu era vorba doar de durere, ci de o degradare progresivă a funcționalității, așa că nu a mai riscat cu deplasări inutile. Își organiza din timp un perimetru de supraviețuire în jurul canapelei.Își aducea mâncare pentru mai multe ore, sticle cu apă și ceai, aparatul de masaj, prelungitoare, tot ce ar fi putut avea nevoie. Încerca să reducă la minimum orice drum prin casă, pentru că fiecare ridicare însemna efort și durere. În acea perioadă a început să croșeteze, găsind un fel de refugiu în această activitate, care de altfel nu implică deplasări.Nu era doar o limitare fizică, ci una existențială. Programul zilnic devenea imposibil de respectat. Deși Maria se descrie ca o persoană activă, energică, în acea perioadă energia dispărea complet în anumite perioade ale lunii. Faptul că nu putea ajunge la atelier, fiind pictoriță, o frustra profund. Simțea că își pierde ritmul profesional și, odată cu el, o parte din identitate.Durerea constantă îi modifica și reacțiile emoționale. Spune că ajunsese să se închidă în ea, să evite discuții, să amâne confruntări sau decizii, pentru că nu avea resurse să gestioneze nimic în plus față de suferința fizică. Sprijin real a găsit abia când a ajuns la o psiholoagă care avea, la rândul ei, endometrioză. Sângerarea continuă și frica de urgențeDupă întreruperea unui tratament hormonal nepotrivit, a urmat un episod care a destabilizat-o emoțional: o lună de sângerare continuă. Maria a trăit atunci cu senzația constantă că va ajunge la urgențe.Teama nu era doar medicală, ci și...