Prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România a primit peste 730 de milioane de euro pentru împădurirea a 56.000 de hectare, potrivit Digi24. Ținta s-a dovedit rapid nerealistă. În lipsa progresului, Comisia Europeană a redus-o succesiv, mai întâi la 26.700 de hectare, apoi la 18.000, însă nici aceste obiective nu au fost atinse.La momentul preluării mandatului, ministra Mediului Diana Buzoianu, a găsit doar aproximativ 9.000 de hectare finalizate. Autoritățile au încercat să convingă Comisia că restul lucrărilor pot fi realizate într-un interval foarte scurt, prezentând proiecte și un calendar de implementare accelerat. Practic, România și-a asumat că poate recupera în câteva luni întârzieri acumulate în ani.Unul dintre obiectivele centrale ale programului era refacerea fondului forestier în sudul țării, unde problemele sunt grave, iar terenurile agricole sunt adesea degradate. Rezultatele contrazic însă această prioritate, întrucât „progresul” pare să fie reprezentat de câteva cifre simbolice. Astfel, în județul Teleorman s-au împădurit puțin peste 4 hectare, în Gorj 7 hectare, iar în Giurgiu doar 1,6 hectare, precizează sursa citată. Explicațiile invocate indică blocaje structuraleTerenurile eligibile sunt în competiție directă cu subvențiile agricole, ceea ce descurajează conversia lor în păduri. În plus, multe primării nu au nici interes, nici presiune reală să pună la dispoziție terenuri degradate. Astfel, din peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale, doar 25 au depus proiecte pentru împădurire.La acestea se adaugă și o problemă de cash-flow: mecanismul de finanțare presupune ca beneficiarii să suporte inițial costurile și să le recupereze ulterior. Pentru multe administrații locale, acest lucru este pur și simplu imposibil.Un caz aparte este județul Ilfov, unde nu a fost plantat niciun copac prin PNRR și nici nu există perspective în acest sens. Asta în condițiile în care gradul de împădurire este redus, iar presiunea poluării din zona Bucureștiului este extrem de ridicată. În acest context, blocajul este explicat prin interese imobiliare, terenurile fiind mult mai valoroase pentru acestea decât pentru împădurire.În prezent, datele arată astfel: aproximativ 11.200 de hectare sunt plantate, în condițiile unei ținte de 18.000. Pentru a acoperi diferența, ar fi necesar un efort concentrat într-o singură campanie de primăvară, estimată la doar câteva săptămâni. Specialiștii atrag însă atenția că există o limitare în funcție de disponibilitatea puieților, care s-ar putea epuiza rapid. În paralel, criticii vorbesc despre lipsa unei strategii coerente și despre o abordare de tip „heirup”, în care absorbția fondurilor devine un obiectiv în sine, nu un instrument pentru politici publice sustenabile. „Nu există nici măcar o strategie, este un heirupism de a atrage banii ăștia în ultimul moment”, spune activistul de mediu Octavian Berceanu, citat de Digi24. Responsabilitatea este acum transferată către beneficiari, în timp ce riscul de penalități financiare pentru România rămâne.În acest vid de responsabilitate publică, inițiativele private încearcă să compenseze. Companii și organizații civice derulează campanii de plantare, însă impactul lor rămâne limitat raportat la dimensiunea problemei. Eșecul programului de împădurire prin PNRR nu este doar unul administrativ, ci un indicator clar al incapacității statului de a valorifica o oportunitate majoră, chiar și atunci când resursele financiare sunt disponibile.Fondul forestier și jaful sistemicRomânia rămâne una dintre cele mai bogate țări din Europa din punct de vedere forestier, dar și una dintre cele mai vulnerabile în fața exploatării ilegale.România deține aproximativ 7,2 milioane de hectare de pădure, ceea ce înseamnă circa 29% din suprafața țării. Este mult sub media Uniunii Europene, care depășește 40%. În ultimii ani, suprafața forestieră a crescut ușor, cu peste 200.000 de hectare în perioada 2020-2025, potrivit INS. Această evoluție se datorează însă în principal pășunilor degradate și introducerii de terenuri neîmpădurite în fondul forestier. Structura proprietăților complică și mai mult situația. Aproximativ jumătate din păduri sunt administrate de stat, iar restul aparțin unor privați, adesea slab monitorizați.Astfel, problema majoră nu este doar lipsa pădurilor, ci ritmul în care acestea dispar. Datele Romsilva indică aproximativ 40.000-50.000 de metri cubi de lemn tăiat ilegal anual. În schimb, estimările independente arată că până la 20 de milioane de metri cubi de lemn sunt tăiați ilegal anual.