România are cei mulți cetățeni care nu cred că Uniunea Europeană ar trebui să joace un rol mai important pentru a proteja populația în fața crizelor globale. Procentul în favoarea acestei schimbări este cel mai mic la noi în țară, unde doar 43% dintre români s-au pronunțat de acord cu acest lucru. Datele celui mai recent Eurobarometru arată că solidaritatea și cooperarea europeană este, în continuare, o lecție pe care România încă o învață. Totuși, nu toate datele sunt îngrijorătoare. Chiar dacă ne aflăm sub media europeană, majoritatea românilor, mai exact 73%, vor ca statele UE să fie mai unite, iar 68% cred că Uniunea are nevoie de mai multe mijloace pentru a combate crizele globale.Opiniile, așadar, par că se contrazic. Deși s-au declarat de acord și cu atitudinea mai unitară și cu noi pârghii de putere pentru UE, procentul în favoarea rolului activ de protecție al autorităților europene rămâne cel mai scăzut din întreaga Uniune, loc pe care îl împărțim cu Polonia. În schimb, când vine vorba de a transforma UE într-o componentă mai puțin importantă din punct de vedere al protecției și securității, 28% dintre românii, cel mai mare procent din UE, și-ar dori asta.Un alt capitol ce reflectă cooperarea între state se referă la investițiile pentru proiectele europene. Aproape opt din zece europeni sunt de părere că acestea ar trebui să fie finanțate de UE, și nu de statele membre în mod individual, tocmai pentru a putea fi mai eficiente. În România, procentul celor care doresc același lucru coboară la șase din zece. Solidaritatea rămâne un subiect pe care pare că-l îmbrățișăm foarte încet, poate de aici și părerile contradictorii pe care românii le-au oferit. Cu toate acestea, sentimentul pro-european rămâne la un nivel ridicat și este mult peste pragul de 50%, deci nu există o atitudine antipatică față de Uniunea Europeană.Majoritatea cetățenilor din țara noastră (67%) spun că apartenența la UE ne-a ajutat, iar principalele motive se rotesc în jurul oportunităților de muncă, a îmbunătățirii nivelul de trai și al creșterii economice înregistrate după 2007, anul aderării.Problema nu este, așadar, la a conștientiza beneficiile aduse de construcția europeană și nici în a le identifica, ci mai degrabă ține de încrederea în capacitatea țărilor membre de a lucra împreună. Atitudinea nu este izolată, de asta atât românii cât și majoritatea cetățenilor UE cer o colaborare mai strânsă între ele. Crizele globale prin care trecem în aceste zile, de la schimbările climatice și până la războaiele care au izbucnit chiar și pe teritoriul Europei, fac ca nesiguranțele și anxietățile să fie resimțite mult mai puternic. În toată această situație, răspunsul slab și fragmentat al statelor membre în fața crizei climatice sau a modul în care se raportează la atrocitățile din Gaza e normal să divizeze, într-o anumită măsură, modul în care cetățenii privesc abilitatea UE de-ai proteja.Pe de altă parte, fără solidaritatea și cooperarea pe care UE s-a clădit și pe care a folosit-o ca principal vector al puterii sale pe scena globală, fiecare stat membru în parte ar fi mai slab decât dacă forțele sunt puse la comun și folosite ca atare. Exemplul facil îl reprezintă Brexitul, care a pus Marea Britanie într-o poziție mult mai redusă, pe care încă încearcă să o depășească.