Mii de locuri de muncă din sectorul energetic sunt sub presiune, după ce Complexul Energetic Oltenia a început în 2025 închiderea accelerată a unor capacități pe cărbune. Zilele acestea proteste de amploare au loc în București, ridicând semne serioase de întrebare privind eficiența mecanismelor de tranziție economică justă.Decizia de a opri definitiv grupurile 7 de la Turceni și Ișalnița a venit în noiembrie 2025, în urma retragerii licențelor de funcționare de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), la solicitarea companiei. Măsura face parte din angajamentele asumate de România prin Comisia Europeană în cadrul Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care impun eliminarea treptată a producției de energie pe bază de cărbune până cel târziu în 2030. Închiderea acestor grupuri a fost necesară pentru a evita pierderea fondurilor europene alocate.Presiunea economică, factorul determinantComplexul Energetic Oltenia ar fi încheiat anul 2025 cu pierderi de aproximativ un miliard de lei, în timp ce costurile cu certificatele de emisii CO2 au depășit două miliarde de lei, reprezentând circa 40% din totalul cheltuielilor. În acest context, Guvernul susține că reducerea capacităților și a personalului este inevitabilă, iar contractele de muncă pe perioadă determinată nu pot fi astfel prelungite. Consecința este riscul pierderii locurilor de muncă pentru mii de angajați. Aproximativ 1.800 de salariați cu contracte temporare urmează să fie disponibilizați începând cu 1 aprilie și 1 mai, pe fondul restructurării companiei potrivit News.ro. Per ansamblu, până la 4.500 de angajați sunt considerați a se afla în situații fragile în următorii ani, în funcție de ritmul închiderii capacităților pe cărbune.Nemulțumirea s-a transformat rapid în protesteAproximativ 1.000 de mineri și energeticieni au protestat în Piața Victoriei, reclamând lipsa unor măsuri concrete de protecție socială și incertitudinea totală privind viitorul lor profesional. Protestatarii acuză autoritățile că nu oferă alternative reale de angajare și că disponibilizările sunt gestionate netransparent. Mesajele din stradă reflectă atât frustrarea economică, cât și o profundă neîncredere în decidenți, inclusiv acuzații de favoritism și inechitate socială. „Ne spun că România nu are bani. Ne spun că Guvernul nu are bani. Dar de pensii speciale au avut sute de miliarde pentru niște oameni care au făcut fix nimic”, a strigat un participant la portavoce, potrivit Hotnews.„Riscăm ca 1.800 de angajați să rămânem fără loc de muncă, nimeni nu ne spune nimic. Mâine poate să fie o zi decisivă pentru noi și nu știm ce se întâmplă de la 1 aprilie. După cum știți, în România piloșii sunt pe primul loc. În rest, sunt oameni de rând, primii pe listă”, a spus Mădălin, un tânăr de 25 de ani prezent la protest, potrivit aceleiași surse.Guvernul invocă însă constrângeri externe și structurale. Potrivit Executivului, restructurarea face parte dintr-un plan amplu de decarbonizare convenit cu Comisia Europeană încă din 2020, iar situația financiară a companiei nu permite menținerea actualului nivel de ocupare. În paralel, închiderea prea rapidă a grupurilor pe cărbune ar putea crește riscul de blackout, în absența unor capacități alternative suficiente, în special pe gaz. Programul Tranziție Justă „pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă”Teoretic, soluția ar trebui să vină din Programul Tranziție Justă, mecanism european care alocă României peste 2,14 miliarde de euro pentru sprijinirea regiunilor afectate de tranziția energetică. Programul vizează crearea de locuri de muncă verzi, investiții în energie regenerabilă și reconversie profesională în județe precum Gorj, Dolj sau Hunedoara. În practică, rezultatele sunt limitate. Exemplele anterioare, precum reconversia minerilor din Valea Jiului, sunt considerate eșecuri, fără impact real asupra nivelului de trai sau asupra ocupării forței de muncă. Criticii susțin că lipsește o strategie coerentă și că implementarea este blocată de birocrație și instabilitate politică. Potrivit unor experți citați de Friendshipbridge.eu, „tranziția justă” a devenit mai degrabă o oportunitate ratată, în condițiile în care proiectele concrete întârzie, iar comunitățile afectate nu beneficiază efectiv de sprijinul promis.„O tranziție justă în România? Până acum este o oportunitate ratată. Ne lipsește o viziune comună și coerentă pentru tranziție. În ciuda existenței fondurilor, există încercări de a amâna procesul de tranziție și declarații conform cărora este prea devreme să eliminăm treptat cărbunele”, a declarat Corina Murafa, expert în decarbonizare, potrivit sursei citate. În absența unor măsuri rapide și funcționale, România riscă să repete scenariul anilor ’90, când zeci de mii de mineri au fost concediați fără integrare reală în economia de piață. Diferența este că, de această dată, presiunea vine nu doar din interior, ci și din angajamentele climatice europene, iar costul social al tranziției rămâne, în mare...