Discursul „tinerii nu mai vor să muncească” a devenit obsesie în spațiul public. E simplu, comod dar mai ales fals. Datele recente despre piața muncii din România arată o realitate mult mai dură. Nu lipsa dorinței este problema, ci lipsa accesului. Nu doar la joburi decente sau „în domeniu”, ci la orice fel de joburi, căci nici măcar locurile de muncă din servicii nu mai sunt o plasă de siguranță. Asta indică o piață saturată chiar și la nivelul cel mai de jos al calificării. Joburile considerate cândva „pentru oricine” apt de muncă au devenit selective. Tinerii cu studii superioare sunt deseori evitați pentru poziții de bază, fiind percepuți ca instabili sau temporari. Cu alte cuvinte, nu sunt respinși pentru că nu ar fi capabili, ci pentru că ar putea pleca prea repede. Este o logică defensivă a angajatorilor, dar care exclude exact categoria care are cea mai mare nevoie de un început. Și cum ar putea avea angajatorii sau statul pretenția ca un tânăr să rămână pe termen lung într-un astfel de loc când, în mare parte, aceste joburi sunt plătite execrabil, iar salariul de abia acoperă chiria și traiul zilnic? Mai mult de atât, statul are pretenții de creștere a natalității în astfel de condiții, în care alocațiile și indemnizațiile pentru creșterea unui copil de abia acoperă cheltuielile pentru lapte praf și scutece. Și nu, nu spune nimeni că statul trebuie să-ți crească copilul în totalitate. În schimb, prăbușirea demografică este responsabilitatea statului și un indicator economic important. ȘomajulÎn general, rata șomajului este relativ scăzută, sub media Uniunii Europene. În același timp, în rândul tinerilor sub 25 de ani, situația este dramatică. Aproape 3 din 10 nu au un loc de muncă, fiind cea mai mare rată din UE. Este un semnal de alarmă privind modul în care funcționează piața muncii.Încă de la început, lucrurile nu arată deloc roz. Pentru pozițiile „entry level”, companiile cer ani de experiență. Pentru experiență, ai nevoie de un job. Este un cerc închis care exclude sistematic tinerii. În lipsa unor programe reale de formare sau integrare, prima oportunitate devine, în multe cazuri, imposibil de obținut.Diferențele între urban și rural sunt, totodată, semnificative. Potrivit datelor ANOFM, la finalul lunii februarie 71.515 de şomeri proveneau din mediul urban, iar 196.027 de şomeri din mediul rural, ceea ce complică analiza. În orașele mari există cât de cât oportunități, dar concurența este ridicată. În mediul rural, în schimb, oferta de locuri de muncă este redusă sau inexistentă. Pentru mulți tineri, opțiunile reale sunt migrația sau „munca cu ziua” sau mai pe românește, la negru.Dacă ne uităm la structura șomajului pe vârste, tinerii (<25-29) nu reprezintă nici măcar 15% din total. În ceea ce priveşte şomajul de lungă durată, la finele lunii februarie 2026, erau înregistraţi în evidenţele ANOFM 7.661 de tineri cu vârsta sub 25 de ani aflaţi în şomaj de peste 6 luni (ceea ce reprezintă 31,90% din totalul şomerilor cu vârsta sub 25 de ani), arată datele raportului citat.„Las’ că merge și așa”, dar până când?Ideea că tinerii nu vor să muncească devine nu doar greșită, ci și nedreaptă. Majoritatea își doresc exact opusul: independență financiară, stabilitate, o viață mai bună. Într-o țară în care sărăcia este o problemă serioasă și tot mai accentuată, puțini își permit luxul de a refuza munca din comoditate. Nu toți au sprijin familial, nu toți au o plasă de siguranță!De altfel, mulți tineri sunt prinși între două realități. Pe de o parte, presiunea de a reuși rapid, iar pe de altă parte, o piață care nu le oferă puncte de intrare viabile. Rezultatul este de multe ori migrația, dar și serioase probleme de sănătate mintală, iar pe termen lung, efectele sunt și mai costisitoare. O generație care nu este integrată la timp pierde competențe, încredere și oportunități, economia pierde forță de muncă, iar statul pierde contribuabili. Problema nu este doar socială, ci și economică.Întrebarea este cât va mai putea merge România cu frâna trasă? Ceva ne spune că alegerile din 2028 vor răspunde, măcar parțial, la această întrebare.