Confederația patronală IMM România solicită Guvernului să mențină salariul minim brut la 4.050 de lei și în 2026, invocând riscuri precum disponibilizări, creșterea muncii la negru și pierderea competitivității. „Creșterea salariului minim brut pe țară, de către Guvern, coroborat cu creșterea fiscalității și fără a se propune un pachet de măsuri de suport economic pentru IMM-uri, va conduce la transferul tuturor costurilor suplimentare pentru antreprenori, fapt care va determina creșterea prețului produselor și serviciilor întreprinderilor românești care va avea ca rezultat pierderea competitivității”, au transmis miercuri reprezentanții IMM România, citați de Hotnews.Aceștia afirmă că în ultimii trei ani „salariul minim brut a crescut peste rata inflației, iar puterea de cumpărare a salariaților a crescut în termeni reali”. O concluzie care, cel puțin în lumina datelor oficiale, e mai degrabă o iluzie decât o constatare bazată pe realitate. În realitate, puterea de cumpărare este în scădereCel mai simplu argument în acest sens este chiar indicele câștigului salarial real, un indicator economic care arată diferența dintre creșterea salariilor și inflație. Conform INS, acesta a ajuns la 95,6% în prezent, ceea ce se traduce printr-o scădere reală a puterii de cumpărare cu 4,4%. În urmă cu o zi explicam cum salariul minim net din prezent, de aproximativ 2.500 de lei, rămâne mult sub valoarea coșului minim de consum, estimat la peste 4.000 de lei pentru un singur adult.Este un nonsens să afirmi că puterea de cumpărare a crescut într-o perioadă marcată de măsuri de austeritate și o adevărată explozie a prețurilor la energie. Eliminarea plafonării și scumpirea energiei a avut un efect în lanț, împingând în sus costurile tuturor bunurilor și serviciilor, pe lângă facturile fiecărui consumator casnic. Peste 4 milioane de români se află în risc de sărăcie energetică. Sprijinul oferit de stat? Un voucher lunar de 50 de lei. În timp ce patronatele aclamă o putere de cumpărare sporită, milioane de angajați români se luptă să își acopere nevoile de bază sau ajung chiar să aleagă între ele. Retorica potrivit căreia o nouă majorare a salariului minim ar duce la colapsul economic a devenit un refren neoliberal clasic. În realitate, problema centrală a mediului de afaceri românesc nu este nivelul salariilor, ci dependența de forță de muncă ieftină și lipsa investițiilor în productivitate. În loc să ceară o reformă fiscală care să reducă taxarea pe muncă și să încurajeze creșterea salariilor nete, patronii preferă menținerea situației actuale, în care costul muncii e ridicat, dar venitul net al angajatului rămâne mic. Apoi folosesc acest dezechilibru pentru a susține că „nu-și pot permite” majorări salariale. Astfel, „nevoia de competitivitate” devine o scuză convenabilă pentru a conserva un sistem care funcționează în favoarea capitalului și împotriva angajatului.Structura veniturilor fiscale, profund dezechilibrată. Cei mai mulți bani provin din muncă și consumPotrivit Raportului Consiliului Fiscal pe anul 2024, România continuă să se afle pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea taxelor și contribuțiilor sociale în PIB (tax-to-GDP). În 2024, veniturile fiscale (impozite + contribuții) au crescut ușor, de la 27,2% din PIB în 2023 la 28,8%, însă rămân mult sub media europeană de 40,1%. Evaziunea fiscală, munca la negru și anumite facilități fiscale fac ca o parte considerabilă din bani să nu ajungă niciodată la buget. Conform raportului, structura veniturilor fiscale din România rămâne profund dezechilibrată. La nivel european, tendința este de echilibru între principalele categorii de venituri: impozite directe (35,3%), contribuții sociale (37,1%) și impozite indirecte (27,6%). România însă se bazează pe taxele provenite din muncă și consum, în timp ce capitalul și proprietățile sunt taxate cu mult sub media UE. Astfel, 78,4% din veniturile fiscale ale Guvernului provin din impozite indirecte și contribuțiile de asigurări sociale – practic din buzunarele salariaților. Deși această pondere a scăzut cu 2% față de 2023, rămâne în continuare ridicată.Sursă: Raportul anual al Consiliului Fiscal (2024)