O investigație recentă, realizată de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) arată cum Complexul Energetic Oltenia (CEO), cel mai mare producător de energie pe bază de lignit din România, ar fi raportat timp de opt ani emisii de dioxid de carbon semnificativ mai mici decât nivelurile normale pentru centrale similare din Uniunea Europeană. Practica ar fi permis companiei să economisească peste 250 de milioane de euro la plata certificatelor de emisii, un mecanism esențial al politicilor climatice europene.Calculele jurnaliștilor, realizate pe baza metodologiei recomandate de ONU, indică faptul că factorii implicați în raportarea emisiilor (așa-numiții „implied emission factors”) erau mult sub limitele standard ale IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change). În unele cazuri, rezultatele au fost cu până la 18% sub nivelul minim recomandat în cazul lignitului, combustibil cunoscut pentru un nivel ridicat de poluare.Explicațiile companiei, contestate de experțiConsultată de OCCRP, compania a atribuit raportările scăzute „calității slabe a lignitului românesc”, despre care a susținut că ar avea o putere calorică mică și un randament redus la ardere. Explicația a fost însă respinsă de mai mulți specialiști citați în investigație, care au subliniat că lignitul de calitate inferioară generează, de regulă, mai multe emisii pentru aceeași cantitate de energie produsă.„Din biroul meu din Berlin, nu cred aceste cifre”, a declarat Hauke Hermann, expert în domeniul energetic și cercetător senior la Öko-Institut. Acesta a recomandat utilizarea unui laborator independent, afirmând că este „99% sigur” că verificările ar indica o subestimare a emisiilor.Conflict de interese în analiza datelorOCCRP notează că datele privind conținutul energetic al lignitului ars sunt analizate într-un laborator deținut chiar de Complexul Energetic Oltenia. Deși rapoartele finale sunt verificate de o firmă privată independentă, experții citați în investigație consideră că dependența de un laborator intern ridică probleme serioase de credibilitate și un potențial conflict de interese.Un reprezentant al Transparency International a descris situația drept un simptom al „breșelor de integritate din sistemul ETS (n.r. Emissions Trading System)”. Totodată, acesta precizează că laboratorul care măsoară emisiile ar trebui să aibă un grad de independență față de operator. Între 2016 și 2023, prețul certificatelor europene de emisii a crescut de la 14 la aproape 90 de euro pe tonă. Scăderea factorilor declarați de CEO în aceeași perioadă ar fi generat economii de peste 250 de milioane de euro, conform calculelor OCCRP. În total, compania a achitat însă circa 2,2 miliarde de euro în aceste opt exerciții de raportare.Reacția autorităților și lipsa controalelorComisia Europeană a precizat pentru OCCRP că responsabilitatea verificării și sancționării eventualelor raportări eronate revine autorităților naționale. În România, Agenția Națională pentru Protecția Mediului a refuzat să pună la dispoziția jurnaliștilor datele detaliate, invocând dificultatea procesării lor. Compania privată care analizează rapoartele CEO din 2018 a admis că nu are capacitatea de a realiza sau comanda analize de laborator suplimentare.În același timp, Garda de Mediu din Gorj a aplicat peste 30 de sancțiuni centralelor CEO în ultimul deceniu pentru diverse nereguli, de la depășiri ale limitelor de poluare la depozitare ilegală de deșeuri.Cazul Oltenia nu este singular. Alte investigații OCCRP derulate în Bulgaria și Italia au evidențiat potențiale fraude similare în raportarea emisiilor, cu prejudicii estimate la zeci sau chiar sute de milioane de euro. Deși UE prezintă sistemul ETS ca pe un real succes, emisiile din sectoarele reglementate scăzând cu 45% față de 2005, experții avertizează că lipsa verificărilor riguroase poate submina întregul mecanism.Pe lângă costurile financiare, poluarea produsă de centralele Oltenia generează costuri sociale estimate la peste 1,4 miliarde de euro în 2021, potrivit Agenției Europene de Mediu. Medici și activiști citați de OCCRP vorbesc despre o stare de „indiferență totală” din partea autorităților, în contextul în care comunitățile locale continuă să sufere din cauza aerului poluat.