Discursul președintelui Nicușor Dan, susținut vineri la evenimentul Confederației Patronale Concordia, este unul care ridică semne serioase de întrebare, nu doar despre direcția în care merge România, ci despre felul în care Președintele însuși înțelege rolul statului și raportul dintre acesta și mediul de afaceri. Președintele Confederației Patronale Concordia, Dan Șucu, a luat cuvântul la summit-ul „Dialog pentru dezvoltare” și a setat punctul de start al discuțiilor. Acesta a vorbit despre nevoia de dialog când vine vorba de luarea deciziilor. „Mediul de afaceri nu cere privilegii, cerem transparență, consistență, predictibilitate și dialog, înainte de luarea deciziilor. Noi cunoaștem realitatea economică la firul ierbii, știm ce funcționează și ce nu. Înțelegem riscurile înainte ca ele să devină crize. Planurile de business se fac pe termen lung, nu poți planifica dacă regulile vin peste noapte”, a spus Dan Șucu.Ce spune Președintele despre „colaborare și dialog”Nicușor Dan a început cu un avertisment legat de competitivitatea Europei, spunând că dacă aceasta continuă să meargă la fel ca până acum, va pierde lupta economică cu SUA și China. În același context a vorbit despre nevoia de echilibru între economie, politici sociale și de mediu.Președintele Dan a atras atenția asupra unor probleme veridice ale României, nu doar în economie, ci și în educație, legislație și politică externă. Cu toate acestea, șeful statului a mers neobișnuit de departe cu propunerea de remediere. După ce a admis că statul nu este capabil să genereze soluții și nici să le transforme în politici publice, Nicușor Dan a invitat mediul de afaceri să se implice acolo unde nu ar trebui.În realitate, deciziile sunt deja afectate de actori ai politicilor publiceÎntr-o democrație există o delimitare clară între decizia politică, care aparține instituțiilor publice, și interesele economice, care trebuie să rămână în sfera privată. A cere patronatelor să redacteze politici publice echivalează cu a deschide ușa lobby-ului, prin care grupurile economice ar putea interveni pentru a „dicta” direcții care să satisfacă anumite interese ale acestora. Lobby-ul este o activitate reglementată în majoritatea democrațiilor occidentale și înseamnă, în esență, încercarea unui grup de interese de a influența procesul decizional. Deși în România nu este reglementat, lobby-ul este prezent chiar și în lipsa unui cadru normativ.În realitate, politicile care ajung pe agenda publică sunt deja modelate de așa-numiții actori ai politicilor publice: Guvernul, Parlamentul, ONG-urile, partidele politice, electoratul, companiile private, mass-media, precum și experții în anumite domenii. Mergând mai departe, Nicușor Dan a dat și exemple de zone unde mediul privat ar putea interveni. A cerut punctul de vedere al actorilor economici în ceea ce privește negocierea cadrului financiar multianual (2028-2034) cu Comisia Europeană, dar și a bugetului național.Președintele a recunoscut faptul că nu știe ce scheme de ajutor de stat au funcționat în România, dar a cerut și în acest caz mediului privat să suplinească statul. A făcut același lucru și în privința educației. „Cum facem ca școala și ce produce școala să fie în acord cu ce așteptați dumneavoastră în piață, ca forță de muncă?”, a întrebat Nicușor Dan.În cele din urmă, acesta i-a rugat pe oamenii de afaceri să se implice direct în administrație, dincolo de a propune idei, deoarece statul nu este capabil să le transforme în principii. „Teoretic, dumneavoastră ar trebui să trimiteți către Guvern niște principii, iar acolo niște specialiști să elaboreze aceste principii și să le transforme în acte legislative, diverse normative. Această teorie nu funcționează, pentru că nu există capacitatea administrativă de a transforma niște idei care sunt corecte în niște principii. [...] Și atunci, vă rog, în această perioadă de tranziție, să faceți ceea ce în mod normal nu ar trebui să faceți dumneavoastră și ar trebui să facă administrația, să veniți cu propunerile gata făcute pentru a fi implementate”, a spus Președintele. Abordarea adoptată de Președinte este una nefirească întrucât mută centrul de greutate al deciziei dinspre interesul public spre interesul economic. O astfel de colaborare între stat și mediul privat, fără mecanisme de control democratic, poate duce ușor la forme de capturare a statului, unde politicile sunt scrise pentru cei cu resurse, nu pentru cetățeni.