Președintele Nicușor Dan a afirmat recent faptul că România trebuie să plătească pentru apartenența sa la NATO prin investiții mai mari în industria de apărare. Pentru aceste investiții, șeful statului spune că o parte din bani vor fi luați de la educație și sănătate. „Oamenii să stea liniștiți, dar pentru Alianța în care suntem trebuie să plătim. Asta înseamnă că o parte din bani o să-i luăm de la sănătate, de la educație și o parte o să-i ducem – pare stupid dar asta trebuie să facem – îi ducem în industria de apărare. E lucrul pe care toată lumea îl face de când a început acest război de 3 ani și jumătate, pentru a descuraja ca alții să ne atace”, a declarat Președintele la RomâniaTV. Chiar dacă nu Președintele decide cum se împart banii de la bugetul de stat, ci Guvernul, declarația este una nefericită, în condițiile în care educația și sănătatea sunt sub o imensă presiune în prezent chiar dacă reprezintă nevoi de bază ale societății. Profesorii au norme mai mari de predare din 2025, iar sistemul de sănătate trece prin schimbări radicale, cu eliminarea unor facilități și presiuni suplimentare pentru populație. Educația, sacrificată de la mic la mareProblemele în acest sector sunt multiple, de la învățământul primar la cel universitar, România se numără printre țările europene care alocă cel mai mic procent din PIB pentru educație (4,3% în 2024). Începând cu anul școlar 2025-2026, normele profesorilor din România au fost crescute prin Legea 141/2025. Această măsură înseamnă mai multă muncă pentru același salariu, ceea ce a generat nemulțumiri în rândul profesorilor și a sindicatelor. Sistemul de educație se confruntă și cu fenomenul comasărilor de clase, mai ales în mediul rural, sub pretextul reducerii costurilor. Măsura a dus la situații în care un singur profesor predă la clase cu un număr foarte mare de elevi, ceea ce afectează calitatea actului educațional. Scăderea numărului de profesori este o altă problemă majoră. Din cauza salariilor mici, a volumului crescut de muncă și a lipsei de atractivitate a carierei didactice, tot mai puțini absolvenți aleg să devină profesori.La rândul lor, studenții se confruntă cu un sistem de burse profund subfinanțat, care nu reușește să acopere nici măcar coșul minim de trai. Analiza realizată de ANOSR în august a arătat că fondul de burse nu a fost majorat în ultimii trei ani, iar măsurile de austeritate au dus la o scădere de peste 52% a acestui fond. Consecința directă a fost reducerea numărului de beneficiari cu mai mult de 44.000.Lipsa locurilor suficiente în cămine și condițiile precare din cele existente rămân o realitate dureroasă pentru mii de studenți. În marile centre universitare, cererea depășește cu mult oferta, iar studenții sunt obligați să caute soluții alternative de cazare, precum chiriile extrem de costisitoare. Sistemul sanitar, depășit și el Acesta trece printr-o perioadă de transformări majore, cu peste 70 de reforme ambițioase anunțate de ministrul Alexandru Rogobete, dar este supus unor presiuni financiare uriașe pentru unii pacienți. Statutul de coasigurat a dispărut, ceea ce înseamnă că soții, părinții sau alte persoane întreținute nu mai beneficiază automat de asigurare medicală. Totodată, au fost eliminate excepțiile de la plata CASS pentru mamele aflate în concediul de creștere copil, beneficiarii de șomaj și pensionarii cu pensiile care depășesc 3.000 de lei net. În ceea ce privește infrastructura, investițiile se mișcă greoi, fie din cauza subfinanțării, a pierderilor de fonduri europene sau pur și simplu din lipsa prioritizării acestora. Cele mai elocvente exemple sunt spitalele de mari arși de la Timișoara, Târgu Mureș sau București, încă nefinalizate la 10 ani după tragedia de la Colectiv. Prioritățile bugetare ale GuvernuluiReamintim faptul că la rectificarea bugetară din această toamnă s-au acordat mai mulți bani pentru subvențiile partidelor decât pentru educație. Bugetul SRI a crescut și el cu 92,8 milioane de lei, România cheltuind mai mulți bani cu serviciile secrete decât Marea Britanie, Germania sau Polonia, raportat la numărul de locuitori. Cu toate acestea, instituția nu performează și nici nu are un control democratic real. Reformele în administrație și în ceea ce privește pensiile magistraților au fost, de asemenea, îndelung tergiversate, în timp ce sănătatea și educația au fost sub „sabia” tăierilor încă de la primul pachet de măsuri fiscale.