În 2025, autoritățile române au menținut un prag de până la 100.000 de lucrători străini admis anual pe piața muncii pentru cetățenii din afara Uniunii Europene, iar în primele nouă luni ale anului au fost eliberate peste 83.900 de permise de muncă, cu peste 7.000 de cereri încă în curs de soluționare, potrivit workandlive.ro. Pe de altă parte, în total, pe 30 septembrie 2025, inspectoratul de imigrare raporta că aproximativ 136.000 de străini aveau permise de muncă sau ședere valabile pentru angajare în România, reflectând volumul real al prezenței forței de muncă din afara UE pe piața autohtonă.Pentru 2026 Guvernul a stabilit un contingent de 90.000 de lucrători străini, cu o ușoară reducere față de anul anterior, deși patronatele au cerut majorarea pragului de la 100.000 la 150.000. Ministrul Muncii Florin Manole a explicat pentru Digi24 că măsura ar fi necesară pentru a avea cât mai multe locuri de muncă disponibile pentru cetățenii români. Întrebarea este: își doresc românii să lucreze în acele domenii pentru care importăm forță de muncă străină?În ce sectoare din România lucrează muncitorii non-UE?Lucrătorii din afara Uniunii Europene au un aport esențial în economia României, iar acest lucru se vede clar în toate sectoarele cu un deficit mare de personal. Construcțiile reprezintă principalul domeniu în care extracomunitarii sunt angajați masiv, pentru că șantierele au nevoie constant de forță de muncă, iar românii fie au plecat în vest pentru salarii mai mari, fie nu mai sunt dispuși să lucreze în condițiile existente aici. Alte sectoare în care se regăsesc în număr mare lucrători străini sunt industria prelucrătoare, fabricile și unitățile de producție, pentru că nu pot funcționa fără personal stabil și dispus să lucreze în schimburi, lucru tot mai greu de găsit pe piața internă.Apoi, o parte semnificativă a lucrătorilor non-UE merge către servicii, în special HoReCa, retail și comerț. Restaurantele, hotelurile, fast-food-urile, lanțurile comerciale și marii operatori de retail au ajuns să depindă de angajați veniți din Asia sau Africa, în condițiile în care fluctuația de personal local este mare, iar mulți români preferă alte domenii sau emigrarea. În paralel, sectorul logistic (depozite, curierat, manipulare marfă și transporturi de marfă) angajează tot mai des șoferi și lucrători extracomunitari, pentru a menține infrastructura de distribuție funcțională și a nu bloca lanțurile economice.În spatele acestei realități stă o problemă structurală. România are un deficit masiv de forță de muncă, populația aptă de muncă scade, iar mulți dintre românii calificați pentru diferite meserii au plecat deja - mulți dintre ei de nevoie, la fel ca și străinii care vin în țara noastră. Mai mult decât atât, cele mai recente date INS arată că, în timp ce România importă muncitori, ea continuă să aibă sute de mii de persoane (din populația aptă de muncă) care nu lucrează. În trimestrul III din 2025, România avea aproape 500.000 de șomeri, cu o rată a șomajului de 5,9%. Străinii nu „iau locurile de muncă ale românilor”, ci acoperă posturi care altfel ar rămâne goale, îngreunând activitatea multor firme și investițiile în multiple domenii. Dependența de muncitori non-UE nu este o invenție „globalistă” și, realist vorbind, va continua atât timp cât România nu reușește să-și stabilizeze demografia, să ofere salarii competitive și condiții de muncă suficiente pentru a-și păstra propria forță de muncă.