Europa își betonează viitorul. Maluri sălbatice dispar sub hoteluri de lux, pădurile sub autostrăzi, iar mlaștinile se transformă în parcări și porturi pentru iahturi. Sub ochii noștri, verdele se schimbă în gri.Pentru prima dată, o echipă de 41 de jurnaliști și cercetători din 11 țări a cuantificat exact amploarea fenomenului. Proiectul Green to Grey, coordonat de Arena for Journalism in Europe și televiziunea publică norvegiană NRK, a folosit imagini din satelit, inteligență artificială și verificări pe teren pentru a măsura pierderile de teren natural și agricol din perioada 2018–2023. Rezultatul a fost șocant: Europa pierde anual 1.500 km² de teren pentru proiecte imobiliare, echivalentul a 600 de terenuri de fotbal distruse în fiecare zi.Aproximativ 900 km² din aceste pierderi provin direct din zone naturale, iar 600 km² din terenuri agricole. Consecințele nu se reduc la biodiversitate. În același timp scade siguranța alimentară, cresc riscurile asociate schimbărilor climatice, iar sănătatea oamenilor în general se degradează. “Este o problemă cu ardere lentă. Se acumulează în timp și poate duce la colaps,” avertizează Jan-Erik Petersen, expert al Agenției Europene de Mediu. Datele oficiale pot fi înșelătoareStudiul arată că pierderile au loc de 1,5 ori mai repede decât estimările oficiale, pentru că metodologia europeană prin care acestea sunt realizate detecta doar marile proiecte de infrastructură. În studiul curent au fost incluse și drumurile secundare, căile ferate și micile dezvoltări imobiliare. Patru din cinci intervenții apar în zone deja urbanizate, pe spații verzi vitale pentru recreere și pentru reglarea temperaturilor din mediul urban.Harta pierderilor arată o Europă întreagă sub presiune. În Scandinavia, pădurile sunt tăiate masiv. În sud, zonele de coastă sunt sufocate de turism. În Germania și Danemarca, terenurile agricole dispar accelerat. Pe cifre, Turcia conduce clasamentul, cu 1.860 km² pierduți în perioada 2018-2023, urmată de Polonia (1.000 km²), Franța și Germania. Raportat la suprafață, Olanda și Belgia pierd cel mai mult, iar per capita, țările scandinave sunt cele mai vulnerabile. România se află pe locul 7 din 31 în același clasament, cu 435 km² pierduți în total, sau 3.79 m² per locuitor anual.Luxul, mai important decât sănătatea planetei și, implicit, a populațieiInvestigația dezvăluie cazuri concrete de distrugeri în masă. La Lacul Garda din Italia, dezvoltările „eco-turistice” sufocă biodiversitatea. În Polonia, imobile de investiții răsar pe terenuri protejate. În Finlanda, zone rare de natură au fost asfaltate pentru autostrăzi. În Portugalia, pe dunele Galé, s-a ridicat un resort de golf și vile exclusiviste de 7,5 milioane de dolari bucata, chiar în rețeaua Natura 2000. În Turcia, un habitat vital pentru păsările migratoare a fost șters de pe hartă pentru a face loc unei fabrici de iahturi.Principalul factor determinant din spatele acestui fenomen este bogăția, explică Peter Lacoere, lector și cercetător în arhitectură la University College Ghent. Țările mai bogate nu se limitează la nevoi de bază, merg mai departe și construiesc haotic terenuri de golf, pârtii artificiale și porturi pentru miliardari. „Aceste imagini sunt dovada incapacității noastre de a controla consumerismul occidental”, adaugă Peter Lacoere.Legi slabe pentru realități dureÎn teorie, Uniunea Europeană și statele membre dispun de rețele de protecție, precum Natura 2000, legislații naționale și locale. În practică, între 2018 și 2023 au existat peste 150.000 de construcții pe terenuri protejate - adică mai mult de 70 pe zi. Strategia UE „no net land take până în 2050” e momentan doar o formă fără fond. În septembrie, Agenția Europeană de Mediu a recunoscut în raportul său privind starea mediului că obiectivul UE de a nu ocupa terenuri naturale până în 2050 este puțin probabil să fie îndeplinit.Fiecare metru pătrat de natură pierdută înseamnă mai puțin spațiu pentru păsări migratoare, mai puțină hrană cultivată local, mai puține bariere naturale împotriva valurilor de căldură și a catastrofelor produse de fenomenele meteo extreme, precum inundațiile. Paradoxal, distrugerile sunt adesea făcute în numele dezvoltării și turismului sustenabil.