O nouă investigație semnată de jurnalista Emilia Șercan, publicată în PressOne, arată că teza de doctorat a ministrului Justiției, Radu Marinescu, este plagiată în proporție de cel puțin 56,68%. Concret, 140 din cele 247 de pagini ale lucrării conțin text copiat din alte surse, fără ghilimele și fără atribuirea autorilor originali.Teza, intitulată „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil”, a fost susținută în 2009 la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității din Craiova, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru. Potrivit analizei PressOne, în unele cazuri, fragmentele copiate se întind pe până la 25 de pagini consecutive, fiind vorba despre plagiat de tip copy-paste - cea mai veche și mai ușor de demonstrat formă de fraudă academică.Plagiat chiar din volumul coordonatorului de doctoratPlagiatul începe chiar de la „Cuvânt înainte”. Mai bine de jumătate de pagină este preluată din volumul „Bazele dreptului civil. Teoria generală”, apărut în 2008 și coordonat chiar de Ion Dogaru, alături de alți profesori care au ocupat funcții de conducere în aceeași facultate. Textul este copiat fără ghilimele și fără menționarea sursei.Cea mai mare parte a conținutului plagiat provine din trei lucrări fundamentale de drept procesual civil. Prima sursă, care nu este citată nici măcar o dată și nu apare în bibliografie, este volumul „Înscrisurile. Mijloace de probă în procesul civil” (1998), semnat de Florea Măgureanu. Din această lucrare provin 62 de pagini copiate integral. A doua sursă este „Probele în procesul civil” (2006), de Maria Fodor, din care au fost plagiate 26 de pagini, inclusiv notele de subsol. Un detaliu important cu privire la notele de subsol face ca plagiatul să fie evident și incontestabil. La pagina 25, autorii au fost citați cu abrevierea latină „op.cit.”, care poate fi folosită doar dacă acei autori au fost citați anterior cu numele complet al lucrării, anul și editura la care aceasta a apărut. Acest lucru nu se întâmplă în teza lui Marinescu.A treia sursă este „Probele în procesul civil” (1996), de Radu Dumitru și Dan Tudurache, de unde provin alte 53 de pagini cu reformulări minore. Niciuna dintre aceste lucrări nu este disponibilă online, motiv pentru care plagiatul nu ar fi detectabil prin softuri de verificare a similitudinilor. Jurnalista Emilia Șercan a comparat teza de doctorat a ministrului cu edițiile tipărite ale surselor de „inspirație”. Contactat de PressOne, Radu Marinescu a negat acuzațiileEl susține că teza a fost realizată „în conformitate cu normele timpului” și sub coordonarea unui „profesor academician reputat”. „Sunt absolvent al unei facultăți reputate din hexagonul facultăților de drept (Universitatea din Craiova - n.r.). Am terminat ca șef de promoție, am intrat în avocatură printre primii, iar doctoratul l-am elaborat la aceeași universitate la care am terminat studiile, în conformitate cu normele timpului și sub coordonarea unui profesor academician reputat, Dumnezeu să-l odihnească, domnul Ion Dogaru. Repet, am elaborat această teză în conformitate cu rigorile momentului și sub îndrumarea profesorului coordonator”, a declarat Marinescu. Investigația arată însă că această justificare este falsă întrucât, în 2009, plagiatul era deja definit ca fraudă academică, atât în normele universitare, cât și în legislația în vigoare, iar folosirea ghilimelelor și citarea surselor erau obligații clare.Gravitatea cazului, amplificată de contextul politic și presiunile din justițieMandatul lui Radu Marinescu ca ministru al Justiției coincide cu o scădere accentuată a încrederii publice în sistemul judiciar, care a atins un punct critic în decembrie 2025, după apariția documentarului Recorder Justiție capturată. Potrivit unui sondaj CURS din aceeași perioadă, doar 24% dintre români mai au multă sau foarte multă încredere în justiție.În același timp, Marinescu are un rol esențial în numirea viitorilor șefi ai Parchetului General, DNA și DIICOT. Procedura a fost declanșată recent, iar numirile urmează să fie negociate politic și validate de președintele României. Numirile anterioare, făcute în 2023, au fost intens contestate și sunt asociate cu eșecuri instituționale majore.