Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților din SUA respinge, într-un raport preliminar, existența dovezilor ingerințelor rusești în alegerile din România. Dă vina în schimb pe Comisia Europeană pentru presupuse ingerințe. Cine jubilează în jurul acestor idei, dacă nu reprezentanții MRGA și Kremlinul? „The Threat of Foreign Censorship, Part II”, nu e deloc ceea ce se vrea - un exercițiu onest de analiză a ingerințelor electorale și nici o apărare credibilă a libertății de exprimare. Este un document folosit ca instrument geopolitic (puternic ideologizat), care folosește cazul României și al altor țări europene ca muniție într-un conflict mai larg: ofensiva administrației Trump împotriva Uniunii Europene.Deși se prezintă drept o investigație asupra presupuselor excese ale Digital Services Act (DSA), raportul este profund selectiv, tendențios și construit pe o narațiune care reproduce narativele Kremlinului despre UE: o entitate „nedemocratică”, care aplică cenzura, care intervine abuziv în treburile statelor și suprimă „vocea poporului”. România, studiu de caz convenabilRomânia apare în raport ca exemplul extrem al „derapajelor UE”. Documentul insistă că acuzațiile de interferență rusă în alegerile din 2024 ar fi fost nefondate și instrumentalizate de Comisia Europeană pentru a justifica presiuni asupra platformelor digitale.Raportul ignoră deliberat contextul real: existența unor operațiuni de manipulare documentate, rețele de distribuție coordonată, exploatarea fricilor colective (război, suveranitate, „lovitură de stat”) și vulnerabilități structurale ale ecosistemului informațional românesc - toate acestea fiind documentate (mai serios) de presă, decât de instituțiile statului.DSA e cenzură doar în lumea pseudo-adevărurilor MAGADigital Services Act nu interzice opinii politice și nu elimină conținut pe criterii ideologice. Acesta introduce obligații de transparență, responsabilitate și reacție rapidă în situații care pot afecta procesele democratice. Exact genul de reguli pe care SUA nu le-ar adopta niciodată, preferând un model al „pieței libere a ideilor” care, în realitate, favorizează actorii cu cele mai multe resurse, cei mai agresive algoritmi și cele mai puține scrupule (chiar Donald Trump spunea că este ghidat doar de propria lui „morală”, de parcă ar exista una). Critica americană potrivit căreia DSA ar încălca libertatea de exprimare a cetățenilor americani este forțată, nici mai mult nici mai puțin decât un alt efort de decredibilizare a UE. Adevărata problemă a trumpiștilor nu e România, e Uniunea EuropeanăAdevărata problemă nu este România, nici TikTok, nici „fact-checkerii”. Problema este existența Uniunii Europene ca actor autonom, cu capacitate de reglementare și cu o viziune diferită asupra democrației. UE reprezintă o comunitate de peste 450 de milioane de oameni care au decis de bunăvoie și nesiliți de nimeni că libertatea nu înseamnă absența regulilor, ci protecția spațiului public și a cetățenilor împotriva dezinformărilor și manipulărilor care erodează democrația. Pentru Donald Trump și cercul său politic, acest model este inacceptabil. Nu pentru că ar fi „nedemocratic”, ci pentru că este o alternativă „umană” la capitalismul dereglementat și la politica sa autoritar-populistă. În Strategia Națională de Apărare a SUA, publicată în decembrie, UE apare doar marginal, fiind menționată o singură dată în cele 29 de pagini. „Europa” este menționată de mai multe ori, fiind descrisă mai degrabă ca un spațiu ce necesită a fi modelat, nu ca partener egal. Se vorbește mult despre „sprijinul diplomatic” al SUA pentru restabilirea „stabilității strategice” cu Rusia. Raportul Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanților (dominată de republicani) nu este despre libertatea de exprimare, ci despre putere și cine poate stabili ce este și ce nu este cenzura. Uniunea Europeană nu este perfectă, dar alternativa propusă de criticii săi nu înseamnă mai multă libertate, ci dimpotrivă. Mai mult haos, mai multă manipulare și, în final, mai puțină democrație.Așadar, despre ce partener strategic mai vorbim, când slăbirea UE (în visele unora chiar disoluția) este un obiectiv comun pentru Moscova și pentru aripa trumpistă a politicii americane? Cu Trump la Casa Albă, intrăm într-un nou Război Rece, în care SUA și Rusia sunt de data aceasta aliate, iar UE dușmanul comun.