A devenit clișeic să vorbim despre o lume aflată într-o continuă schimbare. Știm deja că acest aspect ne afectează pe toți, dar nu în mod egal. Generațiile tinere, cel puțin așa numita generație Z, își încep tranziția spre maturitate într-o lume în care totul pare că se duce de râpă. De la pandemii globale, crize economice și politice, la războaie regionale care adesea dau neliniștea unei potențiale escaladări la scară globală - tinerii le resimt pe toate diferit. În perioada când ar trebui să-și pună viața la punct, își dau seama că valorile și aspirațiile cu care au crescut se diluează pentru a face față noilor provocări, mai diverse pe zi ce trece. Ni se spune de mici că trebuie să ne urmăm vocația. Banalul „dacă faci ceva ce îți place nu vei simți că muncești o zi din viață” s-a transformat dintr-un îndemn de a-ți urma pasiunile în alegerea profesiei, într-o presiune socială constantă. Dacă pasiunile tale nu corespund schimbărilor economice, cerințelor pieței, dezvoltării rapide a inteligenței artificiale sau așteptărilor societății, te regăsești dintr-odată în situația în care acel îndemn nu e altceva decât un slogan comod pentru cei care își permit să își urmeze pasiunile. Câteva date care s-ar putea să te sperie… sau nu Dacă vorbim despre studiile superioare - care au ajuns în mod mai mult sau mai puțin eronat să fie percepute drept un criteriu de succes - vorbim despre bani. În România, aproape un sfert dintre tinerii de 25-34 de ani erau absolvenți de studii superioare în 2024, cel mai mic procent din Uniunea Europeană, a cărei medii era de aproximativ 44%. În România, alocările bugetare pentru educație sunt aproape mereu cele mai mici (în competiție cu Irlanda). Media ultimilor 10 ani este de doar 3,3% din PIB, în timp ce țările dezvoltate depășesc uneori 6%. Cu greu ne putem compara însă cu acestea, din moment ce țara noastră a fost în 2023 sub nivelul Zambiei în ceea ce privește grija pentru educație, potrivit unui raport UNESCO. Deși aceste cifre sunt înfricoșătoare, am ajuns să nu ne mai mire. Educația a devenit un lux, când ar trebui să fie un drept fundamental. România alocă sub 1% din PIB educației superioareDin cele 3,3 procente, aproximativ 0,7% sunt alocate educației terțiare. Indiferent dacă vorbim despre domeniile tehnice sau medicale, ale căror absolvenți se regăsesc de obicei pe piața muncii, sau despre domeniile umaniste de unde ajungi ceva mai greu să-ți câștigi existența făcând ceea ce-ți place, toate au nevoie de un sprijin financiar consistent. Deși învățământul de stat ar trebui să fie în teorie gratuit - dacă beneficiezi de un loc bugetat - sau cel puțin accesibil, realitatea este mult mai dură. Locurile în cămine sunt insuficiente, iar în dotarea acestora intră de multe ori oportunitatea de a împărți camera, dar nu și costurile, cu ploșnițe, gândaci sau șobolani. Cuantumul burselor, oricum mic raportat la coșul minim de cumpărături, a fost drastic diminuat în urma măsurilor de austeritate. Un job poate părea o opțiune, însă pentru mulți acesta vine la pachet fie cu extenuare, fie cu șanse crescute de abandon, sau ambele. Efortul și riscul de multe ori nici nu merită, în raport cu salariile oferite. Astfel, grija zilei de mâine ajunge decisivă pentru parcursul universitar al tinerilor. Iar acestea sunt totuși cazurile „norocoase”, care își permit să pășească chiar și pentru o zi în facultate. Ce facem cu norocoșii?Deși au avut „luxurianta” șansă la educație superioară, norocul de a-și fi urmat vocația se termină de multe ori odată cu absolvirea studiilor de licență. Există multe tipuri de studenți, mai mult sau mai puțin interesați să se dedice cu totul studiilor. Deși instinctul e să-i criticăm pe cei care nu-și bat suficient capul în timpul facultății, trebuie spus faptul că sunt în continuare mulți tineri cu rezultate excelente pe diplome și foi matricole, dar dezamăgitoare în afara acestui context. De cele mai multe ori, umaniștii au cel mai mult de pierdut. Pe măsură ce parcurgi un astfel de domeniu, îți dai seama că șansele de a face ceea ce-ți place sunt minime. Frustrarea te cuprinde și ajungi să te întrebi constant dacă ai făcut alegerea corectă. Desigur, există și cazuri în care absolvenții unor domenii tehnice nu ajung să profeseze, însă statistic vorbind acestea sunt excepțiile. În multe situații, ieși mai câștigat dacă urmezi un curs de calificare, ceea ce e perfect normal și ar trebui încurajat, în loc să fie stigmatizat. La fel și școlile profesionale, care ar trebui să se ocupe cu aceste calificări și să formeze oameni bine pregătiți pentru tot felul de meserii. România a decis însă că acestea nu reprezintă o prioritate. Adevărul incomod este că nu toți tinerii își mai permit luxul de a-și urma vocațiaPentru o parte dintre ei, „alegerea” devine un calcul rece între pasiune și supraviețuire. Când finanțarea educației rămâne anemică, când sprijinul social este fragil, iar piața muncii recompensează aproape exclusiv domeniile considerate imediat profitabile,...