Sărbătorile sunt prezentate, aproape fără excepție, ca o perioadă de coeziune, siguranță și abundență. În realitate, pentru mulți oameni această perioadă accentuează tocmai contrariul. Displacementul social nu ia pauză de Crăciun, ci devine chiar mai vizibil, mai dureros și mai greu de ignorat. Pentru comunitățile minoritare, sărbătorile adâncesc vulnerabilități deja existente. Lipsa unei locuințe primitoare, violența domestică, absența accesului la servicii de bază sau sprijin instituțional devin mai acute în această perioadă, în care majoritatea mecanismelor formale încetinesc sau se suspendă. Uneori, acest sprijin lipsește cu desăvârșire. În același timp, presiunea simbolică a „normalității” - familia, masa festivă, siguranța - amplifică sentimentul de excluziune.În acest material, deschidem o conversație necesară despre ceea ce nu se vede în perioada sărbătorilor. Am stat de vorbă cu activiști și persoane care lucrează direct cu comunități marginalizate, pentru a înțelege cum se trăiesc aceste zile din teren, ce nevoi devin urgente, cum este oferit sprijinul real și unde eșuează statul român. Răspunsurile lor nu sunt confortabile, dar sunt esențiale, pentru că fără ele, sărbătorile rămân o poveste spusă doar de cei care își permit să o creadă.Alexandra Corcoveanu. Activistă feministă romă, co-fondatoarea Asociației InspireUPCum se simte perioada sărbătorilor prin munca pe care o faci?Perioada sărbătorilor este una plină de sentimente mixte și contrastante. În timp ce, la nivel public, discursul dominant vorbește despre bucurie, bunăstare, siguranță și reuniuni, pentru comunitățile cu care lucrăm această perioadă accentuează profund sentimentul de excludere. Fie că vorbim despre comunități rome, persoane LGBTQ+ sau alte grupuri vulnerabile, sărbătorile sunt adesea marcate de displacement social și lipsuri materiale.Într-un context neoliberal în care totul pare să se învârtă în jurul consumerismului și al esteticii „sărbătorii perfecte”, discrepanța dintre realitatea prezentată în media și viața de zi cu zi a persoanelor vulnerabile devine dureros de vizibilă. Sunt, de fapt, două lumi paralele, iar una dintre ele rămâne invizibilă.Sărbătorile sunt acel moment din an în care poveștile despre instabilitate, nesiguranță, singurătate, pierdere și anxietate ies mult mai clar la suprafață. În acest context, nevoia de a fi văzut, recunoscut și de a primi o formă reală de sprijin devine esențială.Ce nevoi devin mai urgente sau mai vizibile în timpul sărbătorilor?Nevoile de bază (hrană, adăpost, acces la servicii) rămân critice pe tot parcursul anului, însă în perioada sărbătorilor devin mult mai vizibile și nevoile emoționale și relaționale. Trăim într-o lume în care accentul este pus aproape exclusiv pe sine, unde individualismul primează, iar ideea de colectivitate și mutualism este adesea privită cu scepticism.În acest context, oamenii resimt mult mai acut izolarea, lipsa unui spațiu sigur sau absența unei rețele reale de sprijin. Li se repetă constant că sunt „propriul lor proiect”, care trebuie optimizat și șlefuit continuu, iar modelele de succes promovate public sunt definite mai degrabă de posesii materiale decât de valori, solidaritate sau implicare civică.În același timp, presiunea financiară crește semnificativ în această perioadă, iar accesul la servicii publice sau sociale este adesea limitat din cauza vacanțelor sau a capacității reduse a instituțiilor. Toate aceste lucruri fac ca vulnerabilitatea să fie resimțită mai intens exact într-un moment care, în discursul public, ar trebui să fie despre siguranță și apartenență. Cum reușiți să fiți alături de oameni în această perioadă și ce fel de sprijin este cel mai necesar?Încercăm să fim alături de oameni printr-o prezență constantă și autentică, construită în timp, completată de intervenții punctuale acolo unde este nevoie. Pentru noi, sprijinul cel mai necesar este unul integrat: material, dar și emoțional.Spațiile sigure, în care poți fi ascultatx fără a fi judecatx, unde există un real sentiment de siguranță și apartenență, sunt esențiale. De multe ori, această formă de sprijin depășește dimensiunea strict materială. Asta nu înseamnă că nevoile de bază sunt mai puțin importante dimpotrivă, acoperirea lor rămâne crucială. Nevoia de „hrănire a sufletului”, de conectare și validare, este la fel de importantă.Aceste tipuri de sprijin nu ar trebui să se excludă sau să se substituie unele pe altele, ele trebuie să vină împreună, ca parte a unei abordări complete și demne. În această perioadă, colaborarea cu alte organizații și mobilizarea comunității sunt esențiale pentru a putea răspunde cât mai bine nevoilor reale ale oamenilor.Cum colaborați cu statul român în acest context: ce funcționează și ce lipsește?Există situații în care colaborarea cu statul funcționează, mai ales la nivel local, acolo unde întâlnim oameni deschiși, implicați și dispuși să asculte. Aceste exemple arată că lucrurile pot funcționa atunci când există voință și dialog...