Gaza nu mai este un teritoriu „afectat de conflict”. Este o ruină cu clădiri prăbușite, familii îngropate sub moloz, spitale bombardate sau rămase fără combustibil și copii fără apă potabilă. O populație întreagă împinsă spre foamete.Asta este realitatea.Nu este o dezbatere teoretică despre securitate. Nu este un exercițiu geopolitic. Este distrugerea sistematică a condițiilor minime de viață pentru peste două milioane de oameni.Guvernul israelian spune că vizează Hamas. Dar ceea ce vedem este devastarea masivă a civililor. Când infrastructura civilă este distrusă la scară largă, când accesul la hrană și apă este limitat, când populația este forțată să se deplaseze repetat în zone la fel de nesigure, nu mai putem vorbi doar despre „autoapărare”.Tot mai multe organizații pentru drepturile omului folosesc termenul „genocid”. Nu ca slogan. Ca analiză juridică.Iar România? România nu este un spectator inocent. România votează. România susține poziții în cadrul UE și NATO. România poate alege să condamne clar distrugerea civililor și să ceară sancțiuni, investigații independente și încetare reală a focului.Sau poate continua să ofere sprijin diplomatic fără condiții clare.Să spui că e „o situație complexă” în timp ce un teritoriu este transformat în moloz nu este echilibru. Este evitare. Să invoci doar securitatea unei părți, ignorând anihilarea vieții civile din cealaltă parte, este dublu standard.Dacă acceptăm distrugerea aproape totală a unei populații civile ca preț legitim pentru eliminarea unui actor armat, atunci redefinim periculos ce înseamnă drept internațional umanitar.Gaza nu are nevoie de conferințe despre reconstrucție în timp ce încă arde. Are nevoie de oprirea imediată a distrugerii, de acces umanitar total și de tragere la răspundere pentru crimele comise.Iar guvernul României trebuie să decidă de ce parte a istoriei vrea să fie. Opinie umanitară.