Înainte de MDS a existat „pițipoanca”. Înaintea ei, „gagica de cartier”. Și mai devreme, o întreagă galerie de etichete pe care lingvista Rodica Zafiu le descria, în Dilema Veche, drept parte dintr-o tradiție solidă a limbii române, aceea de a produce termeni peiorativi aproape exclusiv feminini, fără echivalent masculin real, folosiți în contexte în care comportamente similare ale bărbaților trec, de regulă, neobservate. MDS apare, astfel, ca un episod recent dintr-o poveste mult mai lungă.MDS, „mui*tă de șpriț” pe lung, circulă astăzi cu o naturalețe din partea bărbaților de pe TikTok care îl face să treacă aproape neobservat. Se strecoară în conversații, în comentarii, în glume aparent nevinovate, devenind o etichetă aplicată rapid femeilor despre care cineva decide, fără niciun fel de insight, că ar avea „moravuri ușoare”. Originea lui pare legată de începutul anului trecut, odată cu ideea de a prelua obiceiul de spritz venit de la grătare sau petreceri ale părinților noștri, dar adevărata lui consolidare vine odată cu rețelele sociale, care i-au oferit mediul ideal pentru a se răspândi și fixa.Între timp, eticheta nici măcar nu mai are nevoie de pretext pentru că apare sub clipuri de TikTok sau Instagram în care o fată doar dansează sau face lipsync, fără să existe vreo legătură reală cu ideea din spate, de spritz. Firul de legătură între ce face și ce i se spune devine o aberație a unui bărbat frustrat, dar nici nu mai e nevoie de logică pentru că reacția vine automat, ca un fel de tic colectiv. Din tot ce e în comentarii, rămâne doar MDS, repetat până când începe să pară justificat.Genul ăsta de comentariu nu e nou și nici specific României, femeile au fost diminuate la comentarii dintotdeauna, dar forma locală are ceva recognoscibil. Multe dintre lucrurile astea nu sunt spuse direct ca dispreț, ci mai degrabă strecurate ca „normalitate”. Glume, remarci, etichete aruncate în treacăt. MDS funcționează perfect în zona asta: e suficient de scurt cât să nu pară o înjurătură în toată regula, suficient de răspândit cât să nu mai atragă atenția și suficient de vag cât să poată fi aplicat aproape oricui, în orice moment.Dacă te uiți la cum au apărut termenii ăștia în timp, fiecare pare legat de perioada lui. „Pițipoanca” vine din anii 2000, cu tot imaginarul legat de aparență, stil și „prost gust”. Nu era doar un cuvânt, era o întreagă poveste construită în jurul lui, de la cum arată, cum vorbește, ce ascultă, cât de „inteligentă” e. Internetul a făcut restul și a dus tipologia mai departe. MDS e mai scurt, mai direct și mai încărcat sexual, dar face același lucru, adică comprimă o persoană într-o etichetă care poate fi recunoscută instant.Rețelele sociale au accelerat tot procesul ăsta. Un sondaj World Vision România arată că peste 66% dintre adolescente se simt judecate pentru felul în care se îmbracă, iar mediul online e plin de comentarii care spun, direct sau indirect, cum „ar trebui” să fie o femeie. Termeni ca MDS nu doar că apar acolo, dar se și multiplică rapid, pentru că nimeni nu mai simte nevoia să tragă la răspundere pe nimeni. Ajung să fie parte din decor, din limbajul de zi cu zi, exact genul de lucruri pe care le citești și treci mai departe fără să te oprești.Și probabil că după MDS o să vină alt termen. Inspirat din altceva, poate din ce se poartă, din ce se bea sau din ce apare pe internet. Tiparul rămâne același, iar femeia e în continuare în centrul judecății, criteriile se schimbă doar la suprafață. Dacă se distrează într-un fel, e prea mult. Dacă nu, e prea puțin. Dacă e vizibilă, e criticată. Dacă nu e, devine irelevantă.În tot timpul ăsta, spațiul în care o femeie poate exista fără să fie pusă într-o categorie devine din ce în ce mai mic. Iar cuvintele astea, care par minore sau aruncate la întâmplare, ajung să spună mai mult despre lumea care le folosește decât despre persoanele asupra cărora sunt lipite.