Atacurile asupra Dubaiului, unul dintre simbolurile prosperității din Emiratele Arabe Unite (UAE), au declanșat un val de reflecții legate de atracția turistică a orașului, dar și de siguranța acestuia. Dacă o parte din oameni sunt complet fascinați de luxuriantul oraș din Orientul Mijlociu, cealaltă parte exprimă o oarecare repulsie pentru el. În ultimul deceniu, Dubaiul a devenit mai mult decât o destinație turistică. Este un simbol al unei anumite idei de succes, manifestată prin lux, arhitectură spectaculoasă, shopping extravagant, influenceri care documentează un stil de viață aproape cinematografic și un mediu fiscal extrem de atractiv. Pentru unii, orașul reprezintă promisiunea unei vieți aproape fără limite, un loc unde averea, modernitatea și oportunitățile economice converg perfect. Pentru alții însă, exact aceste caracteristici îl transformă într-un simbol al excesului, al artificialului și al unei globalizări care a pierdut legătura cu cultura și autenticitatea.În doar câteva decenii, orașul a trecut de la o economie dependentă de petrol la un centru financiar și turistic global. Absența impozitelor pentru majoritatea categoriilor de câștiguri și taxele infime, fac din Dubai un rai al capitalurilor. Rețelele sociale sunt inundate de conținut care portretizează această destinație ca o expresie a succesului: restaurante exclusiviste, hoteluri spectaculoase, plaje perfect amenajate și evenimente de lux. City-break-urile în Dubai sunt văzute tot mai mult ca o experiență aspirațională, o formă de recompensă sau de explorare a unei „altfel” de lumi. Fenomenul „this and never stepping foot in Dubai”De cealaltă parte, tabăra criticilor nu se lasă impresionată de aceste excese, în paralel apărând și o contracultură puternică în jurul fenomenului Dubai. Pe platforme circulă tot mai mult conținut care promovează exact opusul acestei imagini. Clipurile video conțin adesea peisaje montane sau plaje sălbatice, sate izolate sau orașe istorice europene, cu o moștenire culturală bogată, însoțite de mesajul viral: „this and never stepping foot in Dubai”.Reacția s-a conturat în jurul ideii că Dubaiul oferă o experiență turistică artificială, bogată din punct de vedere material, al investițiilor și urbanismului spectaculos, dar lipsită de profunzime culturală. Alții critică modelul economic din Golf și modul în care luxul este afișat ostentativ într-o lume marcată de inegalități tot mai mari.Există totodată și o dimensiune simbolică a acestui aspect. Preferința pentru vacanțe în natură sau în locuri cu un patrimoniu istoric bogat reprezintă o formă de reacție la consumerism. În locul vacanțelor „instagramabile”, se încearcă în egală măsură promovarea unor experiențe considerate autentice. Lecția cu care rămânemConflictul militar din regiune a amplificat inclusiv dezbaterea din jurul percepției de siguranță sporită în UAE. Orașele precum capitala Abu Dhabi sau Dubaiul sunt adesea plasate în topul celor mai sigure orașe din lume. Atacurile asupra Dubaiului au adus în prim-plan fragilitatea unui oraș în aparență sigur. Inclusiv autoritățile statului s-au străduit din răsputeri să păstreze această imagine.Acest episod ne arată că neutralitatea față de ceea ce se întâmplă la nivel internațional este un lux pe care nu ni-l mai permitem. Deși avem o libertate de mișcare fără precedent (de a călători, lucra sau investi aproape oriunde), această libertate vine la pachet și cu o responsabilitate: aceea de a ne interesa și a înțelege contextul geopolitic al locurilor în care alegem să mergem.Orientul Mijlociu nu a fost niciodată, în ansamblu, un spațiu stabil și cu atât mai puțin unul sigur. Chiar dacă anumite orașe sau state au reușit mult timp să proiecteze imaginea unor enclave de prosperitate și siguranță, realitatea geopolitică a regiunii contrazic această aparență.Prin comparație, Europa rămâne în prezent cel mai sigur continent. Cele mai sigure state din lume sunt cele europene, alături de Australia, Noua Zeelandă sau Canada.