În toamna anului 2021, serviciile de informații americane și britanice ajunseseră la concluzia că Vladimir Putin se pregătea să invadeze Ucraina la scară largă. The Guardian a intervievat peste 100 de oficiali ai serviciilor de informații din mai multe țări, pentru a afla detalii despre cum au reușit americanii și britanicii să vadă amenințarea. În noiembrie, directorul CIA, William Burns, a mers la Moscova pentru a-l avertiza direct pe liderul de la Kremlin că vor exista consecințe economice și politice. Călătoria a fost degeaba, căci discuția a avut loc, în cele din urmă, telefonic. La întoarcere, Burns i-a raportat președintelui Joe Biden că, în opinia sa, Putin chiar va ataca. Trei luni și jumătate mai târziu, pe 24 februarie 2022, Rusia a lansat invazia.Povestea din culise este una paradoxală, cu un succes remarcabil de intelligence pentru SUA și Marea Britanie, dar combinat cu erori majore de analiză și cu o incapacitate colectivă europeană de a crede că un război de amploare este posibil în secolul XXI.Cum au știut americanii și britanicii despre planul lui PutinCIA și MI6 nu au descoperit un plan palpabil al invaziei și nici nu au confirmat oficial existența unui super-spion în cercul intim al lui Putin. Informațiile au fost culese din mai multe surse, care indicau un pericol iminent: imagini satelitare comerciale care arătau concentrarea masivă de trupe la graniță, interceptări de comunicații militare, date obținute de NSA și GCHQ, indicii despre pregătiri logistice și despre planuri politice post-invazie.Semnalele erau prea puternice pentru a fi ignorate: unități mutate în poziții ofensive, pregătiri pentru operațiuni aeropurtate (inclusiv la Hostomel, lângă Kiev), liste cu persoane „problematice” ce urmau să fie eliminate, recrutări accelerate de rezerviști și pregătirea unei noi ordini politice în Ucraina. În evaluarea Washingtonului, Putin nu lua în calcul o operațiune limitată, ci preluarea Kievului și schimbarea regimului.De ce nu au fost luate în serios avertismenteleLa reuniunile NATO din noiembrie 2021, avertismentele americane, susținute de șeful MI6 Richard Moore, au fost întâmpinate cu scepticism. În Berlin și Paris, dar și la Kiev, ipoteza era că mobilizarea trupelor reprezenta un instrument de presiune, nu un plan de invazie.Memoria falselor premise ale războiului din Irak din 2003 plana încă asupra Europei. Mesajul american suna, pentru unii, ca o nouă alarmă bazată pe informații imposibil de verificat în detaliu. Diferența reală a fost însă una de analiză și de judecată. Europenii porneau de la întrebarea „de ce?”, considerându-l pe Putin un actor rațional, conștient de costuri. Americanii și britanicii porneau de la „de ce nu?”, mai ales în contextul izolării lui Putin în pandemie, al modificărilor constituționale care îi prelungeau mandatul și al radicalizării discursului său istoric despre Ucraina.Kievul, prins între panică și negarePreședintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy a respins luni de zile avertismentele tot mai insistente, motivele principale fiind teama de colaps economic și panică socială. O mobilizare prematură, introducerea legii marțiale sau evacuări masive ar fi putut prăbuși economia înainte ca Rusia să tragă vreun foc.În interiorul aparatului ucrainean existau deja semnale îngrijorătoare. Recrutări agresive ale serviciilor ruse, întâlniri clandestine cu politicieni ucraineni și pregătiri la Belarus. Totuși, conducerea politică a amânat măsurile drastice. Șeful armatei, Valerii Zalujnîi, a cerut introducerea legii marțiale încă din ianuarie 2022, dar solicitarea a fost respinsă.Chiar și cu două săptămâni înainte de invazie, Parisul și Berlinul încă sperau într-o soluție diplomatică. Ambasadori occidentali au fost luați prin surprindere de primele lovituri cu rachete. Până în ultimele zile dinaintea invaziei, europenii se așteptau la un atac total asupra Kievului.Subestimarea UcraineiDeși CIA și MI6 au anticipat corect invazia, au greșit în evaluarea rezultatului inițial. La Washington și Londra domina convingerea că Rusia va prelua rapid Kievul și că guvernul ucrainean fie va fi eliminat, fie va funcționa din exil. Se pregătea inclusiv scenariul susținerii unei rezistențe partizane.Estimările occidentale au supraevaluat capacitatea militară rusă și au subestimat voința de rezistență ucraineană. În plus, au preluat parțial evaluările optimiste ale Moscovei privind propriile forțe și presupusa lipsă de determinare a ucrainenilor. Realitatea din teren a demonstrat contrariul.Decizia lui Zelenski de a rămâne la Kiev în primele zile ale invaziei, în pofida sugestiilor americanilor de evacuare, a avut un impact strategic major, consolidând moralul pe plan intern și sprijinul occidental.Lecția EuropeiPentru multe dintre serviciile europene, 24 februarie 2022 a fost un duș rece. Miza fundamentală a unui serviciu de informații este anticiparea războiului. În acest caz, analiza a fost blocată de presupuneri despre raționalitatea agresorului, de naivitatea de a crede în...