România are peste 30.000 de clădiri pe Lista Monumentelor Istorice. Sute dintre ele sunt în stadiu avansat de degradare, zeci au fost demolate ilegal, iar statul și-a înregistrat o parte din patrimoniul cultural național la categoria „bunuri consumabile”. Nu e o metaforă.Pe strada Maria Rosetti numărul 38 din București, o firmă numită Trei Lacuri a intrat într-o sâmbătă dimineața cu buldozerul și a transformat o casă veche în ruină. Era mai 2009. Autorizația de construire prevedea consolidare și reamenajare, nu demolare. Nimeni nu a oprit buldozerul. Clădirea a stat în ruină ani buni după aceea, o carcasă de ziduri într-o stradă în care oamenii treceau zilnic pe lângă ea și nu mai vedeau nimic ciudat în priveliște. Ăsta e ritmul în care se pierde patrimoniul. Nu în urma unor decizii mari și vizibile, ci într-o sâmbătă dimineața, când nu se uită nimeni.Un audit al Curții de Conturi publicat în 2024 a scos la iveală ceva greu de crezut, dacă nu citești documentul cu ochii tăi. Peste 60% dintre bunurile culturale mobile din patrimoniul Ministerului Culturii au o valoare contabilă de cel mult 10 lei, iar 97% dintre ele nu sunt nici măcar clasate, contrar cerințelor legale. Cu alte cuvinte, obiecte cu valoare istorică inestimabilă figurează în evidențele statului la aceeași categorie cu hârtia de imprimantă și pixurile.Raportul arată că obiecte culturale cu regim special sunt înregistrate ca bunuri consumabile. E o problemă de mentalitate: dacă nu știi ce ai, nu poți proteja ce nu știi că există.Și lucrurile nu se opresc la inventar. Raportul relevă cazuri de monumente istorice aflate în administrarea ministerului care sunt prost întreținute, nevalorificate și, în unele cazuri, complet ignorate în viața culturală a comunităților. Ministerul Culturii, adică tocmai instituția care ar trebui să fie ultimul zid, este parte din problemă.Dacă vrei un exemplu concret al felului în care statul pierde patrimoniul, mergi la Bran.Un ansamblu format din 18 monumente istorice aflate în patrimoniul Muzeului Național Bran se află în pragul pierderii. Retrocedarea terenului pe care sunt amplasate și pasivitatea Ministerului Culturii au dus la o situație juridică și administrativă critică. Povestea e veche și complicată, dar miezul ei e simplu: terenul de sub monumente a ajuns în proprietate privată. Instanța a stabilit o valoare a terenului de 80 lei pe metru pătrat. Noii proprietari vor să-i evacueze. Ministerul a cerut nulitatea contractului de vânzare, a pierdut în instanță. Acum urmează un nou proces care ar putea duce la strămutarea fizică a monumentelor.Strămutarea fizică e problema, ridicarea și mutarea unor clădiri care au stat pe același loc de sute de ani, pentru că terenul de sub ele a ajuns să valoreze mai mult decât tot ce s-a construit și s-a trăit acolo.Capitala e laboratorul cel mai activ al acestui proces. Clădirile vechi de patrimoniu sunt mutilate constant: fie li se pun geamuri termopan, fie sunt termoizolate, fie vechile decorațiuni sunt refăcute din ipsos. Și asta atunci când nu sunt pur și simplu demolate.Moda demolărilor de weekend a produs situații în care clădiri construite în 1895 au fost dărâmate fără ca autorizația să aibă aprobarea Primăriei Municipiului București. La fața locului a venit însuși Primarul General, dar apariția sa fizică nu a avut niciun efect. Mecanismul e cunoscut și repetat: clădiri de patrimoniu sunt demolate pe șest de proprietari, doar pentru că valoarea terenurilor de sub ele e mai mare decât valoarea lor istorică.Argumentul pentru salvarea patrimoniului se face de obicei în registrul emoțional, pentru că e frumos, e al nostru, e identitate. Argumentele astea sunt adevărate, dar nu sunt suficiente pentru a convinge un proprietar că nu merită să demoleze sau un primar că merită să aloce un buget de restaurare.Există și argumente mai reci. Un centru istoric reabilitat atrage turism, atrage investiții, crește valoarea proprietăților din jur. Orașe precum Sibiu sau Sighișoara au demonstrat că patrimoniul restaurat generează economie locală reală, nu doar nostalgie.Există și un argument și mai simplu, pe care îl formulează un turist citat de Ordinul Arhitecților după ce a vizitat Bucureștiul și Timișoara: „Am văzut foarte multe clădiri cu un potențial enorm din punct de vedere istoric și arhitectural, dar arată de parcă au fost abandonate de ani. Au bombardat clădirile? Ca să fiu sincer, arată ca din Al Doilea Război Mondial." Există Lista Monumentelor Istorice, există Institutul Național al Patrimoniului, există Ministerul Culturii, există Inspectoratul de Stat în Construcții. Pe hârtie, structura de protecție există. În practică, mii de clădiri din patrimoniu au fost abandonate, iar peste 600 dintre acestea se află într-o stare avansată de degradare. Responsabilitatea e pasată între proprietari și primării și minister și înapoi, în cercuri, până când clădirea cedează singură sau până când sâmbătă dimineața vine buldozerul.Ordinul Arhitecților a încercat să spargă cercul acesta...