Pe 20 martie 2026, la Berlin s-a deschis cea mai mare retrospectivă Brâncuși din Germania de după 1968. Neue Nationalgalerie este una dintre clădirile cele mai frumoase din Berlin, un templu de sticlă și oțel proiectat de Mies van der Rohe, o cutie transparentă în care lumina intră din toate direcțiile și face lucrurile să arate mai importante decât ar fi în altă parte. Joi seara, 19 martie, sala aceea a găzduit vernisajul celei mai mari retrospective Brâncuși din Germania de în ultimele cinci decenii. Evenimentul s-a desfășurat sub patronajul comun al președinților Germaniei, Franței și României, Frank-Walter Steinmeier, Emmanuel Macron și Nicușor Dan.Este organizată în colaborare cu Centrul Pompidou din Paris și reunește peste 150 de sculpturi, fotografii, desene, filme și materiale de arhivă rar expuse. Unul dintre punctele centrale ale expoziției este ceva ce nu s-a mai întâmplat în ultimele șapte decenii, o reconstrucție parțială a celebrului atelier parizian al lui Brâncuși, expus în afara Franței pentru prima dată de la moartea artistului. Acolo, în mijlocul Berlinului, poți vedea cum arăta spațiul în care Brâncuși trăia și gândea și lucra. Nu la Paris, unde atelierul există în permanență. Nu la București sau la Târgu Jiu, ci la Berlin.Seria „Domnișoara Pogany" numără trei statui de marmură, mulaje din ghips și nouă statui de bronz, create de Constantin Brâncuși între 1912 și 1933. Statuile poartă numele pictoriței maghiare Margit Pogány, pe care Brâncuși o cunoscuse la Paris în 1910. Povestea lor e frumoasă și complicată. Margit pozase pentru el de mai multe ori. De fiecare dată, el începea și termina un nou bust în lut. Ea îl ruga să îl păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea în râs și arunca bustul înapoi în lada cu lut din colțul atelierului. Când a văzut în final capul de marmură terminat, a realizat că era ea, deși capul nu avea niciuna din trăsăturile ei. Era tot numai ochi.Versiunile originale ale Domnișoarei Pogany se află astăzi la New York, la Philadelphia și la Paris. La Muzeul de Artă din Craiova se află o replică în bronz, realizată în anii 1950, în matrița lui Brâncuși, de către Octavian Moșescu, un fost ucenic al sculptorului. Replica a fost cumpărată în 1976, a supraviețuit unui proces intentat după Revoluție de moștenitoarea lui Moșescu, și stă acolo, în Palatul Jean Mihail, accesibilă oricui vrea să facă drumul până la Craiova.2026 a fost declarat oficial Anul Constantin Brâncuși în România, în contextul împlinirii a 150 de ani de la nașterea artistului. Problema este că gestul cel mai concret s-a petrecut în altă parte. Instituțiile românești nu au anunțat o mare expoziție muzeală dedicată lui Constantin Brâncuși pentru 2026. Singurul proiect concret comunicat până acum este "Brâncuși și muzele sale", pregătit de Art Safari împreună cu istoricul de artă Doina Lemny, pentru a doua parte a anului. Art Safari este o inițiativă privată, nu un muzeu al statului.E ciudat cum funcționează asta. România declară un an cultural național dedicat celui mai important sculptor român din istorie și nu reușește să producă, cel puțin până la jumătatea acelui an, o expoziție în propriile muzee. Berlionul, în schimb, organizează cea mai mare retrospectivă Brâncuși din Germania în ultimele cinci decenii. Londra a găzduit, până pe 21 martie, prima expoziție din Marea Britanie dedicată fotografiilor lui Brâncuși după mai bine de două decenii, la galeria Thaddaeus Ropac. Roma prezintă, în cadrul sezonului cultural România-Italia, o expoziție organizată de Muzeul Național de Artă al României.România exportă expoziția la Roma și trimite patronajul prezidențial la Berlin. Acasă, deocamdată, se ține un festival de artă privat. Brâncuși este, fără nicio îndoială, cel mai cunoscut artist român din lume. Operele lui sunt în colecțiile permanente ale MoMA din New York, ale Centrului Pompidou, ale Tate Modern. Ansamblul de la Târgu Jiu, cu Coloana fără Sfârșit, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, este unul dintre puținele monumente de artă modernă care există în spațiul public românesc la scara orașului. Formele pure, liniile curate, materialele naturale se aliniază perfect cu sensibilitatea estetică a generațiilor care caută azi minimalism, autenticitate și sens.Și totuși, o bucată din banca de lângă Poarta Sărutului de la Târgu Jiu s-a desprins recent, iar poliția a deschis o anchetă. Municipalitatea din Târgu Jiu nu are resursele sau voința să întrețină monumentele cum ar merita. Statul declară ani naționali și lasă sectorul privat să facă expoziții.Există ceva specific românesc în felul în care tratăm ce ne mândrim că avem. Îl revendicăm la nivel simbolic și îl ignorăm la nivel practic. Îi punem poza pe bani, îi declarăm zile naționale, îl trimitem ca emblemă în negocieri diplomatice, și nu reușim să facem, în anul lui aniversar, o expoziție permanentă și serioasă în propriile muzee.Berlinul face expoziția. Londra face expoziția. Roma găzduiește ce trimitem noi în turneu. Iar noi ne uităm la patronajul...