Raportul Radiografia sănătății mintale în România, realizat de Asociația MINDCARE FOR ALL pe baza datelor Eurobarometrului 530 oferă o imagine amplă, dar sumbră, asupra felului în care această problemă este abordată în societate.În România se vorbește mai mult ca oricând despre sănătatea mintală. Dar dincolo de această deschidere timidă însă, realitatea rămâne dură. Accesul la servicii este în continuare limitat, neîncrederea în specialiști se menține, iar stigmatizarea persistentă ține oamenii departe de ajutor.Datele analizate indică o problemă sistemică, nu una marginală. Aproape jumătate dintre români (42%) spun că s-au confruntat cu probleme de sănătate mintală în ultimul an. Cu toate acestea, peste 60% nu au apelat la un specialist.Ruptura dintre nevoie și acțiune definește, de fapt, crizaLa nivel global, sănătatea mintală este deja considerată o criză majoră: 1 din 8 persoane trăiește cu o tulburare, iar rata sinuciderii a ajuns la peste 700.000 de decese anual. În rândul tinerilor între 15 și 29 de ani, este a patra cauză de mortalitate.România nu face excepție, dar are ca particularitate relevantă subdiagnosticarea. Doar 1% dintre români declară că suferă de depresie, comparativ cu media europeană de 7%. Diferența nu indică o populație mai sănătoasă, ci una care nu ajunge la diagnostic, fie din lipsa accesului la specialiști, fie din cauza stigmei.În același timp, 6 din 10 români spun că se simt expuși riscului de depresie. Deși percepția riscului este mare, intervenția rămâne minimă.Cine sunt cei mai vulnerabiliDistribuția problemelor de sănătate mintală nu este uniformă. Tinerii sunt, de departe, categoria cea mai afectată. 59% dintre elevi și studenți spun că au avut probleme în ultimul an, ceea ce poate fi un semnal despre presiunea academică, incertitudinea economică și lipsa unor măsuri de sprijin pentru aceștia.La fel de expuse sunt persoanele aflate în risc de sărăcie, cele afectate de violență domestică sau marginalizare socială. În aceste cazuri, sănătatea mintală nu este o problemă izolată, ci efectul direct al unor condiții structurale.Există și diferențe regionale. Românii din Nord-Vest și Centru raportează cele mai ridicate niveluri de vulnerabilitate, în timp ce Bucureștiul se situează ușor sub media națională. În mod aparent contraintuitiv, locuitorii orașelor mici și medii declară mai puține probleme decât cei din marile centre urbane (posibil pe fondul subraportării sau al unor rețele sociale mai solide).De ce nu cer românii ajutorProblema nu este doar lipsa serviciilor, ci și neîncrederea în ele. Doar 3 din 10 români consideră consilierea sau psihoterapia eficiente, nivelul fiind unul semnificativ mai scăzut față de media europeană. În schimb, românii au mai multă încredere în soluții precum sportul, discuțiile cu apropiații sau diferite activități sociale.Acest tipar reflectă o cultură a „descurcatului pe cont propriu”, dar și o percepție slabă asupra eficienței intervențiilor profesionale.În paralel, barierele structurale rămân evidente prin costurile ridicate, listele lungi de așteptare (cea mai mare problemă la nivel european), lipsa serviciilor și tendința de a amâna, sperând că totul va trece de la sine. Dincolo de infrastructură, cel mai greu obstacol rămâne stigma. Persistă percepția că persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt imprevizibile sau periculoase. Această etichetă nu doar că izolează oamenii, dar întârzie sau anulează complet căutarea ajutorului. În practică, asta înseamnă că multe cazuri care ajung în sistem abia în stadii avansate, când intervenția devine mai dificilă și mai costisitoare.Ce lipsește?Cu siguranță finanțarea, România fiind printre țările din Uniunea Europeană cu cele mai mici alocări bugetare pentru sistemul public de sănătate. În acest context, sănătatea mintală rămâne o prioritate secundară, deși impactul economic și social este major.Raportul propune un model de intervenție construit pe cinci direcții:o strategie națională dedicată sănătății mintale,consolidarea guvernanței în domeniu,combaterea stigmei la nivel societal,investiții în prevenție și educație,extinderea și accesibilizarea serviciilor.România nu este o societate mai rezilientă psihologic decât altele. Este o societate în care problemele sunt mai puțin recunoscute, mai rar tratate și mai des ascunse. Cifrele nu indică doar o criză de sănătate mintală, ci una de încredere în sistem, în specialiști și, în final, în ideea că aceste probleme merită tratate. Fără intervenții și schimbări culturale reale, această criză riscă să rămână la fel de larg răspândită și insuficient adresată.Sursa: Podina, I. R., Bobei, T., Cihodaru-Stefanache, S., Todea, D., & Tudose, A. (2025). Radiografia sănătății mintale în România. Raport realizat de Asociația MINDCARE FOR ALL.