Nu doar emoțional, ci și fizic. Am simțit durere în locuri unde, efectiv, nu am organele despre care se vorbește. Și asta mi-a arătat cât de reală e durerea asta, dincolo de corp, dincolo de explicații simple.Ce m-a afectat cel mai mult nu a fost doar boala în sine, ci felul în care e tratată: ignorată, minimizată, pusă pe seama „exagerării”. Pentru o boală atât de serioasă, e mult prea multă tăcere și prea puțină ascultare.M-a durut să citesc și să realizez cât de multă stigmatizare există în jurul ei. Faptul că e o boală „invizibilă” face ca suferința să fie și mai ușor de pus la îndoială.E genul de carte pe care o recomand oricui, dar mai ales cadrelor medicale. Pentru că dincolo de diagnostic, e nevoie de empatie.Eu nu trăiesc cu această boală, dar tocmai de asta cred că e important să ascult și să susțin. Vreau să susțin inițiativele și campaniile de informare făcute de persoanele direct afectate pentru că e nevoie de mai multă conștientizare și de mai multă înțelegere.