În peisajul audiovizual românesc iubirea queer adolescentină este aproape absentă. Când apare, rar scapă din clișeele dramatice sau din rolul de instrument în dezbateri despre „valori”. „’88” se diferențiază exact aici: ca o poveste empatică, onestă și atent construită, care nu se mulțumește cu simboluri, ci explorează realități trăite. Am văzut toate cele șapte episoade la lansarea de la Cinema City Vitan și m-a impresionat felul în care serialul îmbină romantismul cu fricile, contradicțiile și vulnerabilitățile personajelor queer. Faptul că proiectul este independent de la primul la ultimul cadru se simte în libertatea narativă și tonală. Serialul nu caută să se adapteze formulelor comerciale. În schimb, își asumă propria voce și ritm, invitând spectatorul să intre în intimitatea unor adolescenți pentru care identitatea, dorința și terapia sunt zone de explorare, nu simple decoruri. Relațiile dintre personaje nu există în afara contextului lor emoțional: presiuni sociale, așteptări familiale, rușine și acceptare de sine. Tema consumului de substanțe nu e estetizată, nici redusă la morală simplistă; apare ca răspuns la stres și lipsa unor spații sigure. În același timp, terapia este arătată nu ca soluție miraculoasă, ci ca proces dificil și necesar de lucru interior.Această combinație face din „’88” o narațiune care nu doar că reflectă experiențe queer reale, dar și oferă un cadru în care publicul poate recunoaște complexitatea adolescenței queer fără simplificări. Toate cele șapte episoade pot fi vizionate acum pe site-ul oficial: https://88serialul.comÎntr-un context cultural în care vizibilitatea este încă o zonă de negociere, „’88” marchează un pas înainte. Nu pentru că ar fi spectacolul perfect, ci pentru că își asumă autenticitatea și emoția exact acolo unde acestea contează cel mai mult.